De când cu războiul din Ucraina, întâlnirile cu scriitorii bucovineni s-au împuținat sever. Unii dintre ei au trecut la cele veșnice. Dar nu ne-am uitat. Cei în viață am căutat să știm unii de alții, de lucrările noastre. Acest sentiment a înflorit recent prin legătura cu scriitorul și prietenul Ștefan Hostiuc, care mi-a trimis câteva numere din revistele care apar la Cernăuți: „Mesager bucovinean” și „Septentrion literar.” Pentru mine sunt surse de încredere spre a afla starea actuală a literaturii, a culturii și religiei ortodoxe a românilor din Bucovina de Nord, acum parte din Ucraina. Despre aspectele reale cu care se confruntă românii înstrăinați din regiunea Cernăuți, mărturisite de ei, vă voi informa în mai multe editoriale. Nu de alta, dar în presa din România se spun povești cu o jumătate de gură, ori multe deformări cu patină politică.
Astăzi, despre nașterea și dificultățile zămislirii revistei SEPTENTRION LITERAR, cu primul număr apărut în martie 1999. Dar și despre izbânzile ei. Actualul redactor-șef al revistei, poetul și publicistul Nicolae Șapcă, scrie în editorial: „Cel de-al doilea deceniu al acestui secol a adus daune esențiale literaturii române din regiunea Cernăuți. Ba chiar, vorba românului, a fost o cumpănă pentru literatura română din nordul Bucovinei. Au trecut la cele veșnice mulți scriitori importanți, care constituiau nucleul oamenilor de creație din această zonă, adeseori bătută de soarta istoriei și de valurile nemiloase ce dădeau peste dânsa. În această perioadă ne-au părăsit literații Grigore Bostan, Vasile Tărâțeanu, Dumitru Covalciuc, Ilie T. Zegrea, Ștefan Broască, precum și oamenii de știință Alexandrina Cernov, Ilie Popescu, Lora Bostan, Ilie Luceac și jurnalistul Nicolae Toma.”
Câțiva dintre ei au fost prezențe constante la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetul Marmației și la Serile de Poezie Nichita Stănescu de la Desești. Scriitorul Ștefan Hostiuc, primul redactor-șef al publicației, face o radiografie amănunțită a devenirii ei. Inițiativa înființării revistei a aparținut unui grup de scriitori din școala profesorului și poetului Vasile Levițchi, cel mai important scriitor român din nordul Bucovinei de după al Doilea Război Mondial. Trei tineri scriitori – Arcadie Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea și Ștefan Hostiuc – au pornit ofensiva. De unde bani? Și-au îndreptat speranța spre București, că în Ucraina puțină nădejde. După mai multe tatonări și refuzuri, au ajuns la poarta criticului literar Laurențiu Ulici, care conducea revista Luceafărul și era și președinte al Uniunii Scriitorilor din România.
Deși nu avea fonduri pentru asemenea scop, s-a făcut luntre și punte și a sponsorizat primul număr din Septentrion literar. Ba a scris și un „Cuvânt la început de drum”, în care spune: „O nouă revistă literară, oriunde ar apărea, reprezintă un adevărat eveniment în spațiul unei culturi. Iar atunci când se editează la Cernăuți, sub direcția colegilor noștri de acolo, e un motiv în plus de bucurie și încântare.” Septentrion literar este unica publicație periodică literară românească din Ucraina postbelică. Apoi au apărut și altele de prestigiu cum este „Mesager bucovinean”, condusă de Ștefan Hostiuc. Revista „Septentrion literar,” apărută cu multă trudă, dar și cu o exemplară dârzenie intelectuală întru apărarea limbii române, a avut ecouri pe măsură. Cronicarul „României literare” se declară încântat de „cernăuțenii pe care-i descoperim acum, cu mare interes și cu surpriza că scriu într-o limbă literară foarte corectă, modernă și expresivă, cu nimic marcată de izolarea de pe vremea sovietelor.”
În ziarul „Adevărul”, din 17 aprilie 1999, criticul literar C. Stănescu vede astfel apariția revistei cernăuțene: „În provinciile răpite, stimularea fricii de a fi român are o lungă tradiție și ea nu poate fi învinsă, sau măcar ținută pe loc, decât doar prin consolidarea culturală a sentimentului național, școli, reviste, instituții. De aceea apariția unei reviste a scriitorilor români din Cernăuți, sub titlul de „Septentrion literar”, poate fi socotită o veritabilă victorie, un semn de renaștere națională prin cultură, potrivit visului umanist, mereu actual al lui Eminescu.”
Eu voi continua consemnarea realității, descrisă în reviste din Cernăuți, despre școli, reviste și biserică. Mulțumesc, ȘTEFAN Hostiuc!
