Beatrix Konyves, absolventă a Colegiului Naţional “Gheorghe Şincai” Baia Mare, va studia, începând cu toamna acestui an, la University of Greenwich din capitala Angliei. Tânăra a ales o universitate din străinătate întrucât specializarea pe care dorea să o urmeze – Literatura engleză şi scrierea creativă – nu apare în oferta niciunei instituţii de învăţământ superior din România. Pe lângă cursuri, Beatrix îşi doreşte să activeze într-un centru de tineret din Londra unde doreşte să împărtăşească din bogata sa experienţă de voluntariat pe care a acumulat-o în ultimii ani alături de Asociaţia DEIS din Baia Mare. Mai mult, după finalizarea studiilor, tânăra vrea să se mute într-un orăşel mai mic din Anglia unde ar dori să-şi deschidă propriul centru de tineret şi chiar o filială a asociaţiei DEIS.
• Universitatea debutează cu două săptămâni de acomodare
Reporter: Începând cu această toamnă, te numeri printre studenții unei universiăți londoneze. Care au fost motivele pentru care ai optat să-ți continui studiile în străinătate?
Beatrix KONYVES: Am ales să studiez la University of Greenwich după ce m-am informat despre oportunitățile pe care mi le oferă, despre colaborarea profesori – studenți și cursurile propriu-zise. Au existat mai multe motive pentru care am ales să studiez în străinătate. Pe de-o parte, ceea ce voi studia eu nu există nicăieri în România. Pe de altă parte, simt că e nevoie să ies din România pentru a putea să îmi ating obiectivele. Îmi doresc să fac cunoscut lucrătorul de tineret așa cum îl cunosc eu, să profesez ca lucrător de tineret (aici lucrătorii sunt plătiți) și, în plus, să pot să mă concentrez și pe cariera de scriitor, iar pentru asta am nevoie de stabilitate, calm și legi care sunt făcute pentru tineri și, în general, pentru comunitate. Din păcate, România nu este în acest moment mediul potrivit pentru asta.
R.: Ce specializare ai ales?
B.K.: Începând cu luna octombrie, voi studia „English Literature and Creative Writing” (Literatură Engleză și Scriere Creativă). Nu sunt încă sigură când voi începe cursurile pentru că, aici, universitatea debutează cu două săptămâni de acomodare, în care îți cunoști colegii, facultatea, profesorii etc. Aștept un e-mail de la facultate cu datele exacte. În primul an, voi studia forme de reprezentare în literatură, o scurtă istorie a literaturii vestice, studii de caz în proza scurtă și, ca modul opțional, am ales scrierea de scenarii de film și teatru.
• Studiile sunt scumpe, dar statul britanic oferă un împrumut studenților
R.: Ai pe listă profesori renumiţi, cunoscuţi în lume?
B.K.: Încă nu am primit o listă cu profesorii, dar știu că la cursuri vor fi invitați specialiști în domeniu. De asemenea, se organizează des întâlniri cu alți scriitori care au terminat studiile în cadrul universității. Așadar, sunt sigură că voi avea de-a face cu mulți oameni renumiți.
R.: Care e programul tău zilnic pe durata studiilor?
B.K.: Nici asta nu știu încă sigur, voi afla tot printr-un email de la facultate. În orice caz, cel mai probabil voi avea cursuri doar două sau trei zile în fiecare săptămână. În rest, facultatea oferă o oportunitate de job part-time în cadrul unei organizații studențești ca „Greenwich Student Ambassador”. Am citit una-alta despre ce înseamnă acest job și, sincer, cred că mi s-ar potrivi foarte bine având în spate experiența de voluntariat de acasă.
R.: Unde locuieşti?
B.K.: Locuiesc în chirie într-un orășel foarte simpatic, Bexley, care aparține de Londra. Am venit cu prietenul meu care își va continua, de asemenea, studiile aici, în Anglia, și am ales să stăm împreună.
R.: E scump un an universitar în capitala Angliei? Ce costuri implică studiile tale în Londra?
B.K.: Depinde din ce punct de vedere te uiți la asta. Studiile, în sine, sunt extrem de scumpe, dar statul britanic oferă un împrumut studenților care acoperă în totalitate costurile de școlarizare și care este extrem de avantajos. Creditul ar trebui plătit după terminarea studiilor cu condiția de a câștiga peste un anumit prag. Chiar și atunci, se calculează un procent din câștigul tău lunar astfel încât tu să îţi plătești taxele, mâncarea, să trăiești și să dai ceva înapoi și la stat. Iar dacă în 30 de ani nu reușești să plătești, statul consideră că nu au reușit să te pregătească suficient de bine pentru a câștiga destui bani, își cer scuze și ți se lichidează creditul.
• “Oamenii sunt atât de calmi și de politicoși!”
B.K.: În rest, transportul mai este scump, dar ținând cont de starea minunată a mijloacelor de transport și, în general, a tot ce ține de ele (gări, stații de autobuz etc.) se înțelege cum sunt investiți acei bani. Mâncarea, hainele și alte cele necesare pentru traiul de zi cu zi au prețuri accesibile și foarte accesibile, iar chiriile au prețuri potrivite pentru ce oferă și pentru zonele în care se află.
R.: Care a fost procedura de aplicare pentru această universitate?
B.K.: Aplicarea pentru toate universitățile din Anglia se face online prin platforma UCAS. Se plătește o taxă de 5 lire pentru activarea contului și poți să aplici la cinci facultăți. Eu am avut nevoie de o scrisoare de intenție, o scrisoare de recomandare, examen de engleză și notele de la bacalaureat, dar alte profile cer și portofolii sau interviuri. Cum nu aveam încă bacalaureatul dat, am primit de la toate cele cinci universități câte o ofertă „conditional” – adică mi se cerea o notă minimă la bacalaureat. La fel se întâmplă și în cazul celor care nu au dat încă un examen de engleză. Am apelat la o organizație care să mă ajute cu procesul de aplicare gratuit și recomand tuturor studenților care vor să aplice în străinătate (nu numai în Anglia) să facă asta.
R.: Cum ţi se par oamenii, cultura, atmosfera londoneză?
B.K.: Încă mă surprind o grămadă de lucruri. Oamenii sunt atât de calmi și de politicoși! Lumea îți zâmbește pe stradă, dacă ai întrebări îți răspund frumos și sar să te ajute dacă văd că te uiți pierdut după un autobuz, de exemplu. Chiar în prima zi stăteam în stație și așteptam un autobuz, nu eram 100% sigură că îl așteptam pe cel bun, iar o doamnă în vârstă, foarte simpatică, a venit și m-a întrebat unde voiam să ajung și mi-a explicat pe care să îl iau. Apoi, dacă cumva te atinge cineva din greșeală, își cer mii și mii de scuze. Oamenii mulțumesc când coboară din autobuz. Sunt niște lucuri mărunte care te fac să te simți foarte confortabil.
• B-Side Blog
R.: În ultimii ani, ai fost voluntar activ al asociaţiei DEIS Baia Mare. Vei continua activitatea de voluntariat şi în timpul studenţiei?
B.K.: Voi continua activitatea de voluntariat toată viața. Chiar și postul de „Student Abassador” de care spuneam mai devreme este tot un fel de voluntariat, chiar dacă este plătit. M-am informat deja cu privire la centrele de tineret din zona în care locuiesc și mi-am propus să le fac câte o vizită săptămânile astea, să văd cum arată și cum funcționează un centru de tineret aici. Apoi, după ce termin studiile, îmi doresc să mă mut într-un oraș mai mic tot din Anglia (momentan mi s-a pus pata pe Cardiff, capitala regiunii Wales) și să îmi deschid propriul centru de tineret și o „filială” DEIS unde să pot oferi tinerilor contextele de învățare de care am beneficiat și eu.
R.: Împărtăşeşti experienţele tale prin intermediul unui blog. Ce te-a determinat să te îngrijeşti de un jurnal virtual?
B.K.: De când mi-am redescoperit pasiunea pentru scris, în primul meu an la DEIS, am început să îmi împărtășesc experiențele prin postări pe Facebook. Una din cele mai mari frici ale mele este că, într-o zi, Facebook o va lua razna și îmi va șterge contul și toate articolele mele vor dispărea fără posibilitatea de a fi recuperate (cunosc pe cineva care a pățit asta de vreo trei ori dintr-o eroare a sistemului). Așadar, cu puțin (mai mult) ajutor din partea prietenului meu, am pus pe picioare B-Side Blog prin primăvară (pe profilele mele de Facebook și Instagram sunt link-uri directe către blog). Am tot așteptat momentul oportun să-l fac public și să am timp să postez regulat. După ce am scăpat de bacalaureat i-am dat drumul și sunt tare mândră de rezultate.
