Am promis, celor din jur, că nu mai scriu despre acest război absurd, pornit din ambiții și răzbunare. Sau poate din dorința de mărire. Ori alte calcule meschine, care au semănat în jur moarte și suferință. Dar nu pot sta indiferent. Mă revoltă suferința copiilor, obligați să ia, cu mamele de mână, drumuri străine, îndurând foame și frig. Despărțiri triste, unele poate pentru totdeauna, având în vedere că bărbații au fost opriți să lupte sub arme pentru a-și apăra țara. Nu mi-am închipuit că voi apuca un război în vecini. În care și țara mea este vizată. Nu credeam că tinerii, care au de înfruntat alte dificultăți ale vieții, dar au la îndemână bucuriile vârstei, să aibă viața pusă pe muchie de cuțit. Să trăiască într-o lume imprevizibilă, pe alocuri, devastată. Ce mecanism sucit! În război mor mai ales tineri, iar cei care l-au pornit, mai copți, stau la adăpost.
Lui Putin nu-i pasă de lumea în care trăiește. Să afli că din nebunia ta, de țar oxidat, au murit copii, care visează porumbei albi și să nu ai nicio tresărire, un regret, cred că la Kremlin trebuie trimis psihiatrul. Nu numai pentru unul, ci pentru mai mulți. Că și susținătorii, complicii sunt vinovați. Până la ziua judecății, că va veni, mor oameni și mai ales revoltătoare este moartea copiilor. Dar cum să le vorbești copiilor despre război? Ei văd moartea cu ochii. Vor fi marcați toată viața. În bejenia lor poartă jucării legate de mâini, le mângâie cu tandrețe de copil, în timp ce conducătorii dau ordin de atac. Harkov, al doilea oraș al Ucrainei, este împresurat. Kievul, capitala țării, este de câteva zile sub asediu. Rușii atacă mai ales noaptea, dar nu au reușit să-l supună, sper că nu voi scrie asta. Rachetele, simbolul morții, în aceste nopți, sunt trase cu înverșunare.
Un alt inamic perfid îl constituie minciuna și știrile false despre conflict. S-a ajuns ca doamna Ursula, președinta Comisiei Europene, să ne spună că este nevoie de un minister al Adevărului, pentru a combate instituția dezinformării. Totuși, se caută soluții pentru oprirea războiului. Două delegații ale părților aflate în conflict s-au întâlnit, luni, în Belarus, în orașul Gomel. Fără rezultat. A fost un început. În timp ce se discuta despre pace, rachetele făceau ravagii în orașe ucrainene. Omorau civili. Da, statul independent Ucraina este victima unei agresiuni. Când Occidentul și Statele Unite au formulat sancțiuni, Putin a scos varianta nucleară ca amenințare. Folosirea armelor nucleare ar fi un dezastru pentru umanitate. Mă gândesc și la marii scriitori ruși, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, ori la contemporanul nostru, Evgheni Vodolazkin. Când armele bat, muzele tac.
Este știut că propaganda rusească, bine lustruită, găsește adepți în Occident. Ce să ne mirăm când un fost cancelar german și un premier francez sunt în consiliile de administrație ale unor companii-gigant din Rusia. Dar și la noi propaganda și-a găsit simpatizanți. Protestul de duminică, de la noi, camuflat în atitudine antirăzboinică, este mersul oscilant al unui partid cu multe semne de întrebare. Rușii vor desființarea Ucrainei. Din răzbunare istorică, din orgoliu și din mândrie personală. Ciudat că ideile lui imperiale au susținători fideli. Se zice că în cercul dintâi sunt oligarhii și generalii. Oare toți? Se pare că nu. Dacă s-ar găsi câțiva să-l tragă de mânecă, poate s-ar îndrepta, oarecum, cărarea dezastrului. Că situația se complică pe zi ce trece.
Toată lumea caută soluții de oprire a războiului, dar până acum nu a venit una viabilă. Când s-a dat ordin armatei să intre în Ucraina, pe ușa din dos, adică să treacă granița în Republicile Donețk și Lugansk, Putin a încălcat dreptul internațional și a comis cea mai mare invazie în Europa, după al Doilea Război Mondial. Dar Putin nu se prea teme de replica Occidentului. Lipsa de reacții, după anexarea Crimeei, i-a dat curaj. Parcă Occidentul s-a moleșit, ori este încurcat în afaceri la nivel înalt. Dacă se va manifesta fermitate, Putin nu poate câștiga teritorii. Dar ne poate face mult rău pe termen scurt.
Opriți-l! Știu că nu-i ușor, dar ceva trebuie făcut. Sancțiunile sunt un început. Nu mă așteptam ca la începutul mileniului trei, într-o lume care aspiră spre o nouă civilizație, un nebun ne întoarce la un conflict cu atributele veacului trecut. Cu rachete și minciuni.
