Ceea ce se întâmplă acum, în Rusia și Ucraina, este dincolo de spiritul cultural, în sensul că nu avem puterea de a pune în mișcare argumentele care reactivează acele explicații ce ne pot lămuri evenimentele stranii. Nu am cum să numesc altfel mitingul-concert de pe stadionul Lujniki, unde Putin a adunat două sute de mii de oameni, pentru a cinsti 8 ani de la anexarea Crimeei, dar și să transmită un mesaj cum că este susținut de poporul rus în războiul pe care îl poartă în Ucraina. În concert, un cântăreț rus a transmis, prin versurile unei melodii, intenția Rusiei de a-și mări teritoriile. Era amintită și Republica Moldova. Poate ați auzit cântecul! Prietenul Matei Vișniec, de la Paris, îmi atrage atenția asupra unui scriitor rus, Serghei Lebedev, trăitor în Germania, care face o analiză lucidă asupra evenimentelor tragice prin care trece Ucraina. Apoi Andrei Pleșu semnalează un articol al lui Lebedev, publicat în „Le Monde” și „Neue Zurcher Zeitung,” pe care l-a preluat și revista „Dilema veche.” De unde m-am inspirat și eu.
Scriitorul crede că nu numai Putin este problema, ci și o tradiție imperială rusească, ce aparține unei specii de forță, de orgoliu, de îndreptățire, ca nicio altă națiune. Cetățenii ruși, în marea lor majoritate, sunt împotriva războiului, deși le este frică să arate pe față. Dar cum a fost posibil acest război? Rasismul postimperial rusesc, spune scriitorul. Care a fost și rămâne temelia și izvorul ce alimentează politica agresivă a lui Putin, fie ea internă sau externă. Și nu va dispărea de la sine nici măcar odată cu plecarea lui Putin, scrie el. Tot un fel de rasism se manifestă față de popoarele din Belarus și Ucraina. Considerate că fac parte din aceleași familii de popoare, aflate parcă pe o treaptă inferioară în această familie inventată. Sunt ca rușii, dar mai jos, scrie Lebed. Sunt frații mai mici care trebuie să asculte de cei mari. Nu sunt complet de capul lor.
Rușii cred că au avantajul că sunt seniori în istorie. Timp de șapte decenii, regimul sovietic a inoculat această stare de spirit, deși propaganda susținea egalitatea între națiuni. Deși ideologia sovietică a sucombat, verticala puterii rusești este vie și se manifestă după cum vedem. Conducerea politică a Rusiei – spune scriitorul – crede că Ucraina nu poate lua decizii în legătură cu propria istorie și cu destinul ei. În discursul său de la mitingul-spectacol, Putin le-a dat ucrainenilor lecții de istorie, pe care nu i le-a cerut nimeni. După tablele de legi ale logicii imperiale, el neagă Ucrainei de a fi Ucraina. Și nu este doar despre independența statală, ci despre națiunea însăși. Putin crede că nu pot fi în jur decât națiuni subordonate, inferioare, cu care nu poți purta un dialog de la egal la egal. Nu poți construi relații de vecinătate Le ocrotești, ori le dai ordin. Soarta lor trebuie decisă în alte cancelarii.
O astfel de viziune este greu să o înțelegi. Și la o astfel de atitudine recurge, din păcate, o bună parte dintre ruși. Cum s-a văzut și mulțimea entuziastă de la mitingul-spectacol de susținere a lui Putin. Am rămas siderat de zâmbete și urale, de mulțimea de steaguri. Între timp, pe frontul din Ucraina se murea, grădinițe și școli erau spulberate, iar copiii, uneori singuri, porneau în bejenie spre nicăieri. Pentru Rusia, Ucraina este un frate mai mic căruia trebuie să i se dea o lecție sângeroasă de ascultare. Chiar dacă regimul lui Putin se va prăbuși, rămâne rasismul postimperial, atât de subtil surprins de scriitorul rus Serghei Lebedev. Care face și următoarea constatare: „La urma urmei, războiul Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă, printre altele, un colaps moral și umanitar al culturii ruse. Al unei culturi afectate – prin mulți dintre cei mai buni reprezentanți ai săi, de la Dostoievski și Bulgakov, la Soljenițîn și Brodski – de acest virus imperial. Acum că înseși cuvintele rus și rusesc vor deveni ciumate pentru mulți ani, noi, rușii, va trebui să ne regândim fundamentele culturii, istoriei și ordinii noastre politice, dacă vrem cu adevărat să creăm, măcar teoretic, premisele pentru ca Rusia să devină un vecin sigur.”
Lumea are nevoie de o Rusie fără mentalitate imperială! Opiniile romancierului, poetului, eseistului și publicistului rus, Serghei Lebedev, mi-au dat o rază de speranță. Pe care eu am întins-o spre dumneavoastră. El consideră acest timp zile ale rușinii, cele mai negre zile ale istoriei rușilor din ultimul veac. Ei, au mai fost, domnule Lebedev! Autorul rus este tradus în limba română.
