În orice parte a județului ai circula în aceste zile, vezi focuri și mult fum. Dacă pe de o parte ai înțelege că aprinderea miriștilor se face de când lumea, că e teoretic benefic pentru viitoarea iarbă sau pentru culturi, realitatea e alta. De asemenea, după ce te-ai obligat, luând bani de la APIA, să le respecți regulile, e cumva nefiresc ca ulterior să zici ca ei și să faci ca tine, în pur stil românesc.
Am văzut anul acesta pășuni incendiate mai mult ca-n orice an, observație făcută și de alți călători sau oameni ai muntelui. În orice parte a Maramureșului mergi, sunt câmpuri întregi arse, versanți întregi de deal. La munte încă nu, dar urmează. E zăpadă încă în munți, dar ne amintim anii trecuți, când autorități locale din Budești și din alte comune de munte se luptau cu focuri puse intenționat de ciobani, ca să aibă vegetație mai repede, să poată urca cu oile la munte.
Anul acesta, am văzut teren mult ars, la Bogdan Vodă, Ieud, Mireșu Mare, Boiu Mare, Oarța, dar între Groșii Țibleșului și Suciu de Sus e deja de domeniul ridicolului. Întreaga pășune a bivolilor dintre sate, de zeci de hectare, e arsă. La fel, pe dealuri, deasupra Groșiului, cu vedere tristă spre Țibleșul înzăpezit, e ars cât vezi cu ochii.
Cum arată însă legislația? Dar motivația logică a interdicției? Fermierii riscă amenzi care pot ajunge până la 50.000 de lei de la Garda de Mediu dacă nu efectuează controlat arderea resturilor vegetale de pe suprafețe. În plus, inspectorii de control transmit direct la APIA situația terenurilor unde au fost efectuate arderi iar fermierii riscă tăierea subvenției, conform agrointel.ro. Dinspre APIA, semnalul e că „Una dintre cerințele obligatorii pentru fermieri aferentă standardului GAEC 6 se referă la interdicția arderii miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil, precum și a vegetației pajiștilor permanente. 
Arderea miriștilor și a resturilor vegetale afectează sechestrarea carbonului în sol. Crește riscul la eroziune și în atmosferă se degajă CO2, conducând la amplificarea gazelor cu efect de seră”. Apoi, plantele care germinează la suprafața solului sunt distruse de foc. Unele viețuitoare își pierd habitatele. Amfibieni, păsări și mamifere mici își văd habitatele făcute scrum. Arderile contribuie la poluarea aerului. Ghidul fermierului APIA subliniază că „agricultorul care utilizează teren arabil (inclusiv pajiști temporare) nu trebuie să ardă miriștile și/sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiță, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiștilor temporare etc.). În cazul în care, în urma controlului pe teren, se constată că suprafețe ale exploatației au fost arse, focul fiind provocat de o cauză necunoscută, pentru a nu fi penalizat, agricultorul trebuie să prezinte la APIA, în decurs de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, o copie după sesizarea depusă și înregistrată la poliție sau la inspectoratul județean pentru situații de urgență”.
