După debusolarea lăsată în urmă de dispariția bruscă a mineritului, mai multe comunități au rămas mască, tocmai în zorii capitalismului feroce, de tip neaoș românesc.
În unele locuri din țară, dispariția mineritului a desființat comunități, orășele chiar. Până și la noi, dacă vrei să deschizi ochii și să vizitezi Baia Borșa vei vedea un cartier/o comunitate lăsate la limita subzistenței. La cealaltă extremă, Cavnicul (dar și Baia Sprie) se luptă să se reinventeze. Și nu e de ajuns o pârtie de schi sau un Lac Albastru… e nevoie de încrâncenare, de deschidere, de investitori. Ceea ce se petrece acum, la Cavnic.
„Avem 11 autorizații de construire în curs, în zona domeniului schiabil, la acest moment. Vor apărea 20 de pensiuni, două telescaune noi, o piscină pe o jumătate de hectar, case rustice, minihoteluri. Nu s-a investit în Cavnic în ultimii zece ani în turism cât se investește acum”, ne spune primarul Cavnicului, Vladimir Petruț. Dar se vede nevoit să recunoască faptul că a fost posibil numai după un război de uzură pentru a se anula o mulțime de concesionări date înainte pe ochi frumoși sau chiar albaștri. Mai mult, în încercarea de a se redefini ca localitate turistică prin definiție, se pregătesc licitații pentru încă 300 de parcele de dat investitorilor! Alte investiții anunțate în zonă sunt o pârtie de sanie și bob, dar și un Dino Parc pe șase hectare, pentru care se lucrează la refacerea PUG-lui.
Foarte frumos. Le doresc succes. Ar merita zona sa se dezvolte. Cu o rugăminte. Curățați naibii de gunoaie pădurile și obiectivele turistice. Că la o plimbare prin zona ți se face scârbă.