„Lumina de la capătul tunelului” a fost adusă la suprafață într-o expoziție organizată la Muzeul Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare.
E o expoziție-remember ce reprezintă o frântură din ce a însemnat mineritul maramureșean și constituie un bun prilej pentru ca foștii mineri, geologi să vină și să privească obiectele, retrăind anumite amintiri.
Expoziția se completează cu cea vernisată încă din 2016 la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, „Minerit și civilizație în Maramureș”. Pornind de la acest demers expozițional, conducerea Muzeului Județean de Mineralogie a reiterat încă o dată necesitatea ca Maramureșul să aibă un Muzeu al Mineritului.
Vernisajul expoziției „Lumina de la capătul tunelului” a adunat un public numeros, semn că încă lumea e interesată de ceea ce înseamnă istoria orașului și în special istoria mineritului. Expoziția include 7 vitrine cu 53 de piese, 27 de afișe cu diverse avertizări din zona unde cândva funcționau minele, precum și un miner echipat și pregătit de intrarea în subteran.
„Noi am găsit lumina de la capătul tunelului și am organizat-o sub această formă. Sunt corpuri de iluminat, care au fost utilizate de-a lungul timpului în activitatea minieră. Sunt și lămpi care au avut altă utilizare”, a punctat directorul Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” Baia Mare, Ioan Denuț.
O pledoarie interesantă și bine documentată pentru lumina din adâncurile minelor a susținut muzeograful Ioan Bereș, care a detaliat istoria corpurilor de iluminat incluse în expoziție: de la cele mai timpurii forme de iluminat, de la opaiț, cele cu carbid până la lămpile electrice.
Expoziția a fost realizată în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, cu colecționari particulari: Toma Gross Rocneanu, Costin Gavril, Condovici Marius, dar și-au adus contribuţia inclusiv specialiști din cadrul instituției muzeale în frunte cu directorul Muzeului de Mineralogie.
„Mă bucur că demersul acesta a îmbrăcat o haină de colaborare. Trebuie să încurajăm acest tip de demers. Oamenii să vină să își expună colecțiile în muzee. Va fi o expoziție care atrage atenția asupra mineritului, asupra istoriei mineritului. Până la urmă, mineritul a fost fundamentul dezvoltării acestei zone, secole la rând. Faptul că nu mai există minerit e o altă poveste. Istoria mineritului se poate cunoaște și prin aceste mijloace de iluminat”, a punctat directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, Viorel Rusu.
La vernisaj a mai luat cuvântul Toma Gross Rocneanu, cel care a contribuit de-a lungul timpului la pregătirea unor generații de specialiști, de maiștri care au activat în domeniul mineritului. El a arătat că nu s-a putut desprinde niciodată de această pasiune, fiind absolvent al Grupului Școlar Minier, așa că a scris cărți și a colecționat obiecte ce țin de minerit. Pe de altă parte, Toma Gross Rocneanu și-a exprimat regretul că închiderea mineritului a fost dispusă de la București și nu de pe plan local, în cazul în care s-ar fi impus luarea acestei măsuri.
La rândul său, consilierul județean, Marinel Kovacs, a subliniat că „orice expoziție care aduce în prim-plan lucruri care au ținut de ceea ce a reprezentat Maramureșul din punct de vedere social și economic e binevenită, fiind un moment de remember. Foarte mulți dintre cei care au fost în întunericul de care se vorbește, mineri, geologi, au ocazia să vină și să își aducă aminte cu ce au lucrat ei”.
Pe de altă parte, conducerea Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza” din Baia Mare” a subliniat necesitatea înființării unui Muzeu al Mineritului. „Maramureșul are nevoie de un muzeu al mineritului și acesta trebuie să fie dezideratul nostru final. În 2016 s-a făcut un studiu de fezabilitate, s-au făcut câțiva pași, se tot discută. Sunt mulți vizitatori din țară și din străinătate care văd florile de mină și ne întreabă: nu am putea intra într-o mină? Și le răspundem cu mare regret: Nu. Subterana din Baia Sprie e un prim pas, s-a scris și un proiect, dar nu a fost aprobat”, a adăugat Ioan Denuț.
Vernisajul expoziției a fost urmat de spectacolul artistic „Pietre… care vorbesc”.
