Baia Mare a anilor 70-80? (galerie foto)

După ce am salutat Centrul Vechi al orașului vechi Baia Mare, dar nu străvechi, am văzut o parte din orașul nou, cel construit odată cu industrializarea. E rândul să îi vedem extremitățile, să ne uităm sub poale. Forțăm poate puțin, trecând în grabă prin margini, dar abia așteptăm să vedem cu ochi “vechi” Sighetul, Borșa, Vișeul, Seiniul și altele.
La ultimul periplu rămăsesem la intrare în cartierul Săsar. La Casa Albă de la Universitate. Ceva mai încolo, foarte mult schimbat, ca piațetă și magazine, e complexul RFN, care e cumva sugrumat, nu mai e deschis. E viață, se face comerț, dar nu mai e un centru.
“Mai centru” e complexul Albina, cel cu piață, magazine, aprozar, pizzerie, farmacii. Are și un parfum de vechi și nu de la magazinele second-hand. E mai reprezentativ cumva pentru Săsarul vechi. Și să nu uităm fostul cinematograf Săsar, azi renăscut în restaurant luxos. O transformare benefică, în sfârșit.

Apoi “Mărul de Aur”. Am mai lăuda, dar nu avem ce, pentru că ne apropiem de fosta flotație în ruine, cea plină de prostituate și de locuri secrete la vedere, unde intră în acțiune, de apele roșii de la fosta mină care vin în continuare nestingherite spre oraș și spre râu.
Ne îndreptăm spre zona Gării, nu înainte de a saluta și fostul complex Meda, pus în umbră de Mall-ul de vizavi de apă. Apoi, avem Semiluna, recent reabilitată, dar nu mai e la bază viața de odinioară, cum nu mai e nici la șirul lung de magazine de pe B-dul București (actualul Bd. Regele Mihai I). Are în schimb sigla orașului, vizibilă din tren, de la depozitul de gunoi de la Sârbii Fărcașei, ba cu binoclul am văzut semiluna cu inimile de la Coaș, de pe culmea Măgura!

Periplul nostru devine ceva mai trist, vedem autogara tristă, gara și mai tristă, ruine în picioare, fantome ale unui trecut odinioară plin de viață. Fie și cu bombele de odinioară, cu băuturi discutabile făcute în cada de baie, cu plăcinte triste. Cu mirosurile acelea stranii, grele, bănuim doar ce sunt. La fel, cumva lipsit de viața de odinioară e și Expresul Gării, blocul plin de felurite oferte, ba cumva în declin comercial pare și linia de magazine de pe B-dul Traian, de la Gară spre hotelul Mara. Unele, bravo lor, au supraviețuit, s-au reorientat. Dar multe sunt cu ferestrele murdare, închise ori de închiriat.
Pandemia, crizele economice, nesiguranța în comerț, plus apariția marketurilor la tot pasul au lovit în comerțul neaoș. Acum, măsuri gen închiderea marketurilor în weekend ar fi târzii, răul e făcut. În plus, am lua duminică la suprapreț marfă din marketuri…
Cumva – cumva am făcut un cerc în jurul orașului prin oraș. Ne rămâne Hatvanul, care e conectat până azi de piața cea mare prin strada Vasile Alecsandri. Și azi coboară de dimineață oameni de toate felurile spre piață, cu sau fără treabă. Pe strada cu pricina, odinioară, o lume pestriță. Oferte de tot felul, unele chiar au supraviețuit, gen magazinul de pânzeturi de vizavi de piață. Sau cele de pesticide. Bombele însă, cu parfum diferit, au dispărut.

Ceva mai sus pe stradă, unde era stația de autobuz spre Chioar, era bufetul Bixad. Cu alură country western, cu bere rea și etern scandal. Spre Hatvan, alte oferte, inclusiv curți de case sau case la gard de întreprindere (IMRAUT etc) unde se vindea la geam țuică dubioasă, dis-de-dimineață, pentru cei cu nevoi.
Apoi, linia de magazine din odinioară centrul Hatvanului, la complexul Cătălina. Unde erau de toate. Dar nu ca acum, când doar cartierul acela, cu “magistrale” redenumite nefericit (B-dul Regele Ferdinand putea fi liniștit Nelson Mandela…) are 3-4 marketuri și diferite magazine mici. Casele de lut și de bețe s-au mutat dincolo de Craica, multe au deja termopan și acoperiș din tablă. Roșie, obligatoriu, ca la Ponorâta, semn de bunăstare, aparent.
Am fost în Săsar, în zona Gării, în Hatvan. Am lăsat intenționat deo­parte Văile Borcutului, Usturoiu, Valea Roșie, Ferneziul, Firiza, pentru o următoare plimbare prin trecutul apropiat al Băii Mari. Am atins Nord, Sud, Vest. Estul? Ar fi zona industrială, cea cu IMMUM, Phoenix, platforma de construcții TCM, cu strada Luminișului, cu ieșirea spre Baia Sprie. Cu centura chiar. Dar ne lasă un gust amar. Am lăuda, am depăna…dar ce? Alimentara din fața Combinatului, cea cu gratii ca la băncile din Vestul Sălbatic? Cantina dărâmată recent, birourile devenite ghetou? Gara de sud pustiită, cu șinele furate. IMRAUT-ul ce se autodărâmă, fabrica de pâine la fel. Odată ca niciodată, restul de băimăreni ce nu lucrau în minerit mergeau la muncă în acea direcție. Mulți, o treime poate. Acum, totul e o ruină, pe care, bravo lor, renasc firme tinere. Dar nu e de vizitat decât cu nod în gât, nici de amintit. Baza sportivă Phoenix?
Evident, vom reveni. Poate găsim undeva, în Baia Mare, o oază de frumusețe ascunsă. Clădită pe fundația fostului oraș. Avem deja câteva idei. Le mai închegăm.