De ce nu fac tinerii sport? Unde să facă? Impotență decizională, „mișmașuri” și strategie guvernamentală falimentară

A fost odată ca niciodată, cu decenii în urmă ba chiar în mileniul trecut, când România avea mișcare sportivă serioasă. Ba și Maramureșul avea. Știm, erau alte vremuri, tinerii visau, alternative erau puține. Acum, ei visează cu ochii în telefoane, vor să fie influenceri, manechine de Instagram sau mercenari de Call of Duty. Dar să fie numai vina lor și a vremurilor? Începem să trecem în revistă oferta de baze sportive a Maramureșului, cu textul de față. Cu Baia Mare, dar ne ducem încet prin tot Maramureșul. Ca să aflăm de ce avem pe degete sportivi și echipe performante, de nivel național.

Baze sportive cu tradiție, anulate, făcute istorie

Prima oprire am făcut-o la baza sportivă Phoenix, a fostului combinat chimic. Erau odinioară echipe de fotbal, de handbal, tenis, diverse alte sporturi. Exista și un Club Phoenix, lângă Poliția municipiului, azi cu servicii ale primăriei, unde se făcea popice, culturism, karate. La baza Phoenix e dezastru. Pe arenă sunt aruncate molozuri de șantier, betoane. În tribună odihneau doi boschetari, plin de bălării, clădiri cu ferestre sparte și cu grafitti. De acolo, sportul a plecat. Dar se face bloc! Clubul sportiv Simared avea și lupte greco-romane. Nu-s. Cea mai tris­tă imagine o ai însă în mijloc de oraș, lângă Teatrul Dramatic, la Clubul Voința. Handbal, judo, aerobic etc. Nimic, e curte cu clădiri putrede, plină cu materiale de construcție ale… unui bloc ce se construiește alături. Deja vu? Abia începe. Clubul Aurul, cel cu popicele, zero. Cu un drum, am ajuns și în parcul orașului, sub Dealul Florilor. Terenul de fotbal, trist, cu bannere ce ascund tribune putrede. Terenul de antrenament, la fel. Acolo e și ștrandul bine-cunoscut, din care s-a tăiat vegetația din bazine, dar nu ascunde faptul că cel mai bun lucru de acolo sunt grafittiurile… atât a rămas. Alături e sala de sport în care s-au născut stele ale gimnasticii, dar și boxeri. În spate, mai rezistă un teren de tenis, privat. Dar nu e urmă din clubul de Tir, nici aici, nici în parc, unde poligonul a dispărut și i-a luat locul Ocolul silvic al orașului. Mai mergem la terenul de alergare din spatele Sălii Sporturilor, aceeași imagine tristă, de părăsit, cu clădiri închise, o parcare „privată” a Complexului sportiv național, cu camioane părăsite, pista arată ca în anii 80…ne întrebăm oare de unde-și mai aduc zgura, dacă nu funcționează combinatele? Romplumb, Phoenix, flotațiile? Și mai e de scotocit și o vom face.

Salutăm totuși și locurile unde sportul a supraviețuit, de la arena de rugby unde se face evident performanță, la Sala sporturilor, ba chiar merită lăudată „viteza” cu care s-a reabilitat bazinul exterior de înot, după ce au înflorit toate bazinele private din jurul orașului. 15 ani, o nimica toată în viața unei urbe.

Și totuși, ceva (nou) se face?

Da, se face. În Baia Mare, la margine, pe terenurile de sport ale Liceului minier, se nasc două terenuri de sport moderne, unul e aproape gata. Și să nu credeți totuși că băimărenii nu fac sport!

A îmbrăcat alte forme, dar se face. Se aleargă seara prin cartiere, se iese cu bicicleta. În lipsa infrastructurii și a cluburilor, oamenii fac sport pe cont propriu. Sunt o mulțime de săli de fitness în diverse locuri, Săli de arte marțiale. Se merge la munte în diverse forme, de la amatoresc la crosstraining, canyoning, alpinism, Se coboară cu caiacul pe râuri, pe Firiza se naște încet activitatea de standup paddle, nu mai durează mult și se va face scuba diving și snorkeling pe Săsar. Suntem ironici, evident. Ideea e că oamenii care vor, găsesc portițe. Dar, unde e sportul de masă, cel ce apare în strategiile guvernamentale? Cel ce ar trebui să lupte cu tendința mondială de obezitate, de diabet masiv generalizat?

Sportul de masă, manipulat politic, trimis…la țară!

Din păcate, infrastructura sportivă nouă e tributară factorului politic. Încă de la celebrul pariu „Să dăm țării cât mai multe săli de sport”, în loc de cărbune, al premierului Adrian Năstase, s-a descoperit că investițiile de gen „dau bine” la țară. Adică e realizarea primarului, are cu ce se împăuna. Sunt detalii nesemnificative că satele sunt depopulate, populația e plecată masiv la oraș sau în lume.

Că tinerii sunt la școli, la oraș. Se fac în sate terenuri de sport, cu gazon artificial. Arene sportive. Mai recent, bazine de înot școlar. Săli de sport ce stau închise cu cheia. Apropo, bazinele acelea de înot vor avea cheltuieli imense, de peste 10.000 lei pe lună, pe timp de vară, cu apa, substanțe, pază, instructori etc. De unde știm? Un oficial declara referitor la bazinul descoperit redeschis în Baia Mare că vor avea cheltuieli de 100.000 lei lunar, adică de 20.000 de euro pe lună. Mult succes comunelor Recea, Fărcașa, Ariniș etc, cu bazinele școlare. Autoritățile locale din Maramureș au lansat, apoi s-au aliniat unei mode, nicio comună, ba pe alocuri niciun sat fără teren de sport cu gazon artificial și nocturnă. Care stau nefolosite, cu săptămânile. Cele mai ironice situații se petrec pe traseul Botiza – Groșii Țibleșului – Suciu, unde pe lângă drum vezi așa: teren de sport cu gazon artificial pe pășune la Botiza, gol. Vizavi se schițează deja locația Sălii de sport, tot în afara satului, la ieșire. În Groși e sală de sport nouă, încă n-am văzut mișcare. Între Groși și Suciu, un teren de fotbal privat, cu club de juniori cu tot, unde se vede întotdeauna mișcare, udat, jaloane, activitate. La intrare în Suciu, alt teren cu gazon artificial, tot în afara satului, tot în câmp, vecin cu gater și cu pășunea bivolilor. Tot cochet, tot fără urmă de activitate. Și probabil așa e în tot Maramureșul. Ce ne facem când noile elite, „les nouveaux riches” (primarul, popa, pădurarul, patronul de gater și cel de pălincie) vor vrea terenuri de golf? Tot la țară? Glumim, râdem, dar ușor fals, cu rictus. Politica a reușit să arunce în derizoriu ideea de sport. Nu faci terenuri, arene, în orașe cu zeci de mii de locuitori, le faci la țară, deși copii abia mai sunt, abia se umple școala din centrul de comună cu copii aduși din toate satele. Copii ce la ora 2 urcă în microbuzul școlar și sunt duși acasă, fără vreme de o miuță după ore. Așa se face că s-a distrus, prin amatorism, nu cu perversitate, mișcarea sportivă de masă. Distrugând cluburi sportive, construind unde nu are cine face sport. Așa se face că nici sportul de performanță nu stă pe roze, câtă vreme avem doar o echipă de rugby performantă, câțiva luptători de arte marțiale, canotori, handbal, skateboard, șah și cam atât. Nu-i bai. Se vor naște noi sportivi de aquagym, bodyboard, kitesurf, snorkeling. Sau revenim, poate Les nouveau riches vor vrea golf, vânătoare subacvatică, tir cu arcul în căprioare cu ochi umezi. Lăsăm mai bine imaginile să vorbească, în locul ironiilor… cu promisiunea că vom reveni. Cu alte baze sportive, alte locuri din Maramureș, cu alte cluburi sportive defuncte.