Nu e Baia Mare cel mai frumos oraș din Transilvania și nici nu avem pretenția aceasta. Totuși, are un parfum nedefinit, poate și din cauză că nu e foarte pus în valoare, de oraș boem, cochet. Sărim peste șantierul omniprezent, nu avem ce comenta, era nevoie de el. Dar în realitate, cum e Baia Mare, privit sincer, direct, sobru, și fără patriotisme ieftine? Cât de sexy e Baia Mare dacă-i ridicăm poalele?
Îl privim inițial de sus, dar nu cu superioritate. De pe Google Earth. Și rămânem mască: practic, orașul e înconjurat de poluatori majori. Spre vest, sunt cele trei iazuri de steril de la Bozânta. Vă reamintim, vin iar călduri, se uscă sterilul și va veni ca un praf fin, peste oameni, peste culturi, peste oraș. A mai trecut un an și tot nu s-a făcut nimic, decât vizite de lucru și comisii. La sud, Baia Mare are fabricile, are groapa de gunoi și mai are infectul râu Craica. La est, avem iazurile și haldele de steril de la Tăuți, dar nu înainte de a avea sursă de poluare la fostul combinat Phoenix. 
Noroc cu nordul, răsuflăm ușurați că acolo sunt Carpații, e munte cât vezi cu ochii, ba sunt sălbăticiuni inclusiv urs și cerb. Stați așa. Paradisul montan e însă viciat de fostul minerit. Râurile Nistru, Băița, la fel firul de apă etern roșie de pe strada Nucului aduc ape de mină și vasarâș. Sus în munți mai sunt aeraje neprotejate și galerii părăsite. Tot la nord, spre Ferneziu, e poluarea remanentă de la Romplumb și râul Firiza care teoretic e perfect…până se întâlnește cu comunitatea, cu cartierul.
Dar să coborâm din nori. Să intrăm printre oameni. Altă surpriză. Practic, orașul Baia Mare este înconjurat de pungi de sărăcie. Și vorba optimistului, ba se poate mai rău! Abia începe strânsul curelei, ori unii sunt la ultima gaură, dacă ne permiteți malițiozitatea. Pornim la fel, dinspre vest. În zona Piritei, e un fel de Vest Sălbatic, ba se extind cu cocioabele și dincolo de râu, în spatele firmelor. Dacă vă imaginați că stau acolo cuminți și așteaptă alocațiile, vă înșelați amarnic, sunt peste tot în areal, dar mai ales în parcarea supermarketurilor din zonă. La sud, avem strada Craica, da, strada, cu nume, cu numere de casă probabil, evident cu buletine făcute, nu? Au sărit și peste calea ferată, cu construcțiile. Avem deci la vest și la sud cartiere improvizate, de tip bidonville. 
Cu toate promisiunile, nu s-a putut face unul „și bun”. Prin urmare, avem și la est, cel de la Phoenix plus blocurile sociale aferente. Am trecut pe-acolo cu turiști străini, în drum spre Firiza-Blidari și le-am explicat că blocul în care stau romii a fost biroul singurei companii din nord de Ardeal unde se producea aur, argint, cupru. Acum, acolo e ghetou, dar atenție… organizat. În sens că așa cum nu intrai la directorul Phoenix decât cu paza militarizată după tine, nici acum nu intri, ești pe loc întrebat de sănătate, legitimat. S-au extins în curte, caută fier, intră cu mașinile pe porțile secundare, ei nu locuiesc în clădire, ci în toate, pe hectare întregi. Ard în curte cauciucuri, cabluri, adună fier. A doua zi după Revelion, prin giratoriul de acolo nu se trecea, era strat de cioburi de la șampanii și zeci de cutii arse de artificii.
Trai, neneacă, doar ceilalți plătesc taxe și impozite! În fine, spre nord, munții, cum ne-am înțeles, nu? Greșit. Spre Ferneziu mai avem o comunitate mare de romi care s-a extins în toată zona Romplumbului, ba construiesc case sus, pe deal, pe steril direct, fac fundații. S-au aciuat și pe cealaltă parte de râu, spre mina Herja. Alt cartier. Dar ținând linia munților, îi mai regăsim cu o comunitate în capătul Văii Borcutului, ascunși în margine de pădure. Oarecum similar cu cei din Nistru, probabil din motive similare, ce țin de lemn, ciuperci, fructe de pădure. Plus ruine miniere, adică fier.
Și-acum facem inventarul. Ne mai uităm o dată „de sus”, la hartă. La Google Earth. Practic, cochetul nostru municipiu este înconjurat din toate punctele cardinale de factori de poluare. Și de pungi de sărăcie, de ghetouri. Absolut deloc încurajator.
