În Tămaia, comuna Fărcașa, eveniment aniversar

Sâmbăta trecută, un grup restrâns de profesori am dat curs invitației a două clase de foști absolvenți, promoția 1975 a Școlii Generale din Tămaia, de a participa la întâlnirea de 50 de ani de la absolvirea școlii. În anii menționați și alți câțiva în plus, am avut ocazia să cunosc în detaliu evoluția mai puțin obișnuită a școlii din peisajul în­vă­țământului rural. După terminarea facultății, în localitate și la școală, am ajuns prin repartiție guvernamentală fermă și obligatorie în urmă cu aproape șase decenii. Odată cu mine, în satul natal au luat repartiție trei învățători absolvenți ai Liceului Pedagogic din Sighetu Marmației: Maria Marchiș, Gheorghe Iacob și Viorel Tarța, ultimul decedat în urmă cu câțiva ani. Nu știu cum trăiesc azi cadrele didactice din mediul rural, dar atunci am dus-o greu de tot. Salariile erau mici, stăteam în chirie, mâncam ce ne ofereau și aveau gazdele, iar pentru iarnă trebuia să ne facem rost de lemne. În regimul trecut, cadrele didactice de la țară, pe lângă activitatea de la clasă, erau implicate în activități culturale, obștești, făceau recensământul animalelor din gospodăriile sătenilor. Împreună cu alți profesori în curs de calificare am format un colectiv didactic tânăr, dornic de muncă în folosul comunității. Cu toate frustrările și greutățile, am stat în mijlocul cetățenilor și ne-am făcut meseria cu responsabilitate, lucru apreciat de generațiile de absolvenți. Prin intermediul ISJ Maramureș și al Liceului Vasile Lucaciu, relația mea cu școala și comunitatea a continuat și după ce am venit în Baia Mare. Din Tămaia, la liceele băimărene au reușit absolvenți de gimnaziu bine pregătiți, mai ales la Limba și literatura română datorită eforturilor depuse de profesor Valentina Mitrea. În jurul anilor 1970, în urma indicelui ridicat al natalității, a crescut și populația școlară. Astfel, ani la rând, la ambele cicluri, școala a avut și clase paralele cu copii veniți la gimnaziu, inclusiv din satul Buzești.
După decembrie 1989, plecarea tinerilor la muncă în străinătate a dus la scăderea natalității și a numărului de școlari. Reorganizarea învăță­mân­tului și comasarea elevilor la școala din centru a fost rezolvată cu succes de autoritățile locale, în frunte cu primarul Ioan Stejeran. Este singura soluție ce trebuie adoptată pe viitor în mediul rural, situație în care populația școlară se află în declin.
În absența școlii, ca locație și instituție, întâlnirea a avut loc la căminul cultural, clădire modernizată precum toate instituțiile din comună. Conform protocolului, profesor Gheorghe Iacob a dat citire catalogului celor două clase, iar în memoria absolvenților și profesorilor decedați s-a ținut un moment de reculegere.
În urmă cu zeci de ani, părinții copiilor erau oameni practici, îi orientau spre meserii, nu ținteau licee și studii superioare. Din sărbătoriții noștri, doar doi sau trei au absolvit o facultate. Pensionari sau aproape de pensii, cu copii și nepoți, încearcă să mențină pe mai departe viața comunității, care deși beneficiază de alte condiții, nu mai este ca odinioară. Am participat la un gen de întâlnire, în care după o jumătate de secol s-a reactualizat trecutul, puțin din prezent și aproape nimic din viitor.
În ideea că pe viitor ne vom mai întâlni, ne-am urat reciproc multă sănătate, mai ales că trăim într-o lume ce nu prevestește nimic bun.
prof. Vasile ILUȚ