Elita Învățământului Profesoara de matematică, Dana Heuberger, singurul redactor din Maramureș al Gazetei de Matematică și autor al unor manuale de matematică (II)

Prima parte a interviului o puteți citi aici.

Profesoara de matematică Dana Heuberger face parte din elita învățământului maramureșean. Este absolventă a Facultății de Matematică din cadrul Universității București. Timp de un an a predat în Franța, la Liceul Dr. Koeberlé din Sélestat, în Alsacia. Apoi, în primii ani de carieră didactică a predat matematică la Şcolile Generale Nr. 5 și 17 (actualele Școli Gimnaziale Vasile Alecsandri și Alexandru Ioan Cuza). În urma titularizării a ajuns să predea la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, iar din 2020 este profesoară de matematică la Colegiul Național Vasile Lucaciu. Este pasionată cu adevărat de matematică, dovadă sunt și performanțele din plan profesional. Nu numai că reușește să fie un model inspirațional pentru elevii pe care îi pregătește, dar a reușit să ajungă și în colectivul redacțional al revistei Gazeta Matematică. Mai mult, numele ei figurează în rândul autorilor unor manuale de matematică.

Autor la manuale de ma­tematică, „una dintre cele mai frumoase provocări” din viața unui profesor

R: De asemenea, ați ajuns să fiți coordonator al unor manuale de matematică. O activitate dificilă, care presupune un efort intens. Și o provocare pentru o persoană perfecționistă ca dvs, aș putea spune. Cum a venit această activitate în viața dvs profesională?
D.H.: A face parte dintr-o echipă care întocmește un manual de matematică este, categoric, una dintre cele mai mari și mai frumoase provocări din viața unui profesor. Mă bucur mult pentru că am avut această șansă – faptul că am fost invitată să fac parte din echipa de autori a prestigioasei edituri Art Klett, împreună cu colegi extrem de valoroși din țară, a fost mai întâi de toate o dovadă de încredere, o validare a muncii mele de până atunci, și totodată o mare responsabilitate. Cu toate că nu m-am mărginit să elaborez părțile care îmi reveneau, ci am verificat în întregime, de mai multe ori, cele două manuale (de clasa a VII-a și de clasa a VIII-a) la care am lucrat – atât la partea de teorie, cât și la partea de probleme -, nu pot să afirm că aș fi coordonatoare a vreunuia dintre ele, ci doar autoare. Deoarece noi, autorii, suntem din părți diferite de țară (din Olt, Iași, Vâlcea, Brăila și Maramureș) și ne-am format în locuri diferite, uneori a fost solicitant să negociem și să ne armonizăm abordările, astfel încât manualele noastre să fie cât mai corecte din punct de vedere științific și cât mai atractive. Deși volumul de lucru a fost extrem de mare (tot în timpul anului școlar, printre ore de predare, ore remediale, lucrări și lecții pentru pregătirea olimpiadelor), sunt foarte mulțumită de rezultate și sper ca manualele noastre să le placă acelora care le vor folosi.

„Atractivitatea unui manual depinde și de abilitatea echipei de redactori și tehnoredactori a editurii”

R: Ce aspecte aveți în vedere atunci când dați undă verde pentru conținutul acestor manuale?
D.H.: De prea multă vreme, și, paradoxal, mai ales de după 1989 încoace, în societate s-a încetățenit ideea că matematica făcută în școală este aridă, greoaie, mult prea tehnică și chiar nefolositoare. Un manual bine construit trebuie să demonteze această preconcepție, să schimbe opinia cât mai multor dintre elevii care îl folosesc. Evident, principalele calități ale unui manual bun trebuie să fie prezentarea riguroasă și clară a informațiilor, dublată de multe exemple și probleme rezolvate care să le faciliteze asimilarea, precum și de seturi de probleme relevante, de diferite niveluri de dificultate, astfel încât să le fie utile cât mai multor elevi și să îi ajute să progreseze. Pe lângă aceste informații științifice, structurate eficient, am introdus în manuale rubrici inedite, menite să le trezească curiozitatea celor care îl citesc și chiar să îi incite să se autodepășească. În opinia noastră, primul lucru pe care trebuie să îl afle copiii este la ce folosesc cunoștințele și competențele pe care le vor achiziționa. De aceea, unitățile de învățare din manualele noastre au ca preambul o mică rubrică, intitulată „Utilitate”, care valorizează, prin exemple din viața de zi cu zi, ceea ce li se va preda mai departe. Elementele de cultură matematică și de istoria matematicii introduse îi pot motiva pe elevi să caute pe internet informații suplimentare și să realizeze că, având o istorie de milenii, matematica este vie și astăzi, că încă se mai descoperă lucruri cu impact asupra vieților noastre prezente și viitoare. Manualele noastre conduc la o învățare progresivă, deoarece lecțiile pornesc de la situații practice, iar în ele există mici investigații (în care elevii sunt ghidați ca, parcurgând anumite etape, să găsească singuri răspunsuri și chiar mici proprietăți) și chiar activități pe grupe (pentru ca elevii să își dezvolte competențe de comunicare, relaționare și muncă în echipă, care le vor fi folositoare în viața adultă). Nu în ultimul rând, atractivitatea unui manual depinde și de abilitatea echipei de redactori și tehnoredactori a editurii, de așezarea în pagină a informațiilor astfel încât aceasta să ușureze parcurgerea lor, de expresivitatea designului. E o bucurie atunci când constați, ca în cazul meu, că îți face plăcere aspectul cărții la care ai contribuit.
Desigur, niciun manual nu poate fi perfect și nici pe toate gusturile. E însă de dorit ca acesta să răspundă necesităților unor comunități cât mai diferite de elevi și să îi facă pe cât mai mulți dintre ei să îndrăgească matematica.

„Aș face ca unele dintre materii să devină opționale”

R: În ultima perioadă, s-a discutat mult despre anumite schimbări care ar trebui implementate în sistemul de învățământ pentru ca procesul de predare și implicit de învățare să fie mai atractiv? Ce ați schimba dvs?
D.H.: Cred că sistemul românesc de învățământ mai are (încă!) destule părți bune, însă îi lipsește partea de specializare adevărată, care ar fi bine să fie făcută în ultimii ani de liceu. Cele 15 sau 17 materii din orarul unui elev, într-un an școlar, nu pot asigura o învățare eficientă, în ele sunt prea multe informații de tipuri diferite. Dacă aș putea, aș face ca unele dintre materii să devină opționale, iar pe altele le-aș grupa, păstrându-le același număr de ore, dar studiindu-le doar în doi ani de zile, în loc de patru, sau în module alternative, dacă tot se păstrează organizarea modulară. În acest mod, chiar dacă ar învăța aceleași lucruri, programul elevilor ar fi mai puțin încărcat și ar putea alege, măcar în clasele a XI-a și a XII-a, mai multe materii care îi interesează. Atractivitatea procesului de predare (și implicit, a celui de învățare) depinde mult de abilitatea profesorului de a accesibiliza informațiile și de a le da un sens care să îi motiveze pe elevi. Acest lucru se poate deja întâmpla la gimnaziu și va putea fi facilitat și la liceu, după ce vor apărea noile programe și manuale. În ceea ce mă privește, nu cred că diminuarea informațiilor este cheia, ci o reașezare a lor și o mai mare pondere – acolo unde este cazul – a aplicațiilor practice ale acestora.