O interesantă decizie a luat, la final de an, autoritatea locală din comuna Băiuț.
A renunțat la serviciile Ocolului silvic Strâmbu, din zonă, pentru a alege un ocol privat din județul Satu Mare. Teoretic, nici o problemă, se întâmplă! Practic, s-a mai întâmplat, ba deloc fericit pentru Primăria Băiuț!
Revenim în timp, acum 8-10 ani, când intram în primăria Băiuț, la schimbare de mandat și primarul se căznea să convingă Ocolul local, de Stat, să ia pădurea înapoi, după ce perioada cu ocolul privat sătmărean se finaliza cu plângeri la Poliție și chemări în instanță, pentru furt de lemn. O întrebăm pe Kristiana Loredana Bertoti, primarul comunei, ce se petrece. Ne explică, așa a decis Consiliul Local, la finalizarea unui an de prelungire a contractului cu silvicii de la Stat. E conștientă de problemele anterioare, dar spune că nu au fost cauzate de conducerea Ocolului privat ci de un anume pădurar, de o echipă ce nu mai există la acest moment. Iar pădurarul cu pricina a emigrat, lucrează în străinătate și n-ar mai veni în ruptul capului. „Eu vreau doar să fie bine pentru oameni, să nu mai fie discuții. În plus, am făcut contract doar pe un an, să vedem cum merge. Au un pădurar la Ungureni, cu el vom lucra”. Întrebăm și la Ocolul Strâmbu Băiuț. Șeful de Ocol, Ioan Chira, spune că a auzit că vor să plece, n-a primit nimic oficial și… e nedumerit. „Primăria Băiuț a beneficiat de un profit de peste 550.000 lei din pădurea lor, cât am administrat-o noi. La fel, oamenii au primit lemne de foc, cât au avut nevoie… Anul acesta au fost 3400 metri cubi lemn, vândut cu licitație, plus 148 metri cubi dinafara fondului, pentru consumul instituțiilor locale. I-am ajutat și la recepția și analiza lucrărilor de amenajări silvice făcute de o firmă…”.
Privind în urmă, pădurea comunei, de 1608 hectare, a fost cu profit patru din ultimii cinci ani, conform actelor. Privind și mai în urmă, pe când începea odiseea retrocedărilor de fond forestier, cu 20 de ani în urmă, ne amintim că Băiuțul se temea că nu va avea pădure deloc, tot ce era aici fusese ba pe acte imperiale austro-ungare, ba pe Statul Român, fiind zonă minieră auriferă cu regim special. Era proprietate imperială, regală, apoi de Stat. Într-un final, au primit pădure, poate și din cauza statutului de zonă defavorizată monoindustrială. Iar acum, se scrie o altă odisee a pădurii, asupra căreia vom reveni cu detalii, pe măsură ce situația evoluează.
