Tânărul artist, Daniel Breban, i-a cucerit definitiv pe iubitorii de folclor odată cu apariţia în emisiunea televizată „Vedeta populară”. Atunci, Daniel Breban a ajuns pe locul al III-lea. De la acel moment părea că Daniel Breban a intrat într-o pauză.
Tânărul interpret de muzică populară a mărturisit că în tot acest timp nu a stat departe de scenă şi nici de studiu. Din contră, a participat la mai multe festivaluri-concurs din ţară, de unde s-a întors cu premii. Cel mai recent succes al său a fost chiar în Maramureş, la Festivalul-concurs „Care om horeşte mândru?” de la Dragomireşti, acolo unde a obţinut marele premiu şi trofeul. De asemenea, Daniel Breban continuă să studieze intens la violă, în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Cu viola, a cântat cu orchestra de tineret în Italia şi Croaţia. Printre spectacole şi festivaluri, Daniel Breban a avut amabilitatea să stea de vorbă şi cu Graiul Maramureşului pentru a ne dezvălui ce a mai făcut în ultimul timp.
R: Recent ai cucerit juriul la festivalul „Care om horeşte mândru?” de la Dragomireşti. Care a fost sentimentul ce te-a încercat atunci când ai aflat că eşti marele câştigător?
D.B.: A fost un sentiment de o imensă bucurie. În primul rând, că m-am întors acasă, în Maramureş, eu studiind acum la Bucureşti. Am reuşit să cânt pe o scenă, la mine acasă, în judeţ. În al doilea rând, pentru că anul acesta am aniversat 100 de ani de la naşterea primei interprete profesioniste din Maramureş, Victoria Darvai, care a copilărit la Dragomireşti. M-am umplut de bucurie văzând şi feţe cunoscute prin public, m-am reîntâlnit cu colegi dragi şi n-a putut decât să mă bucure această experienţă. Din juriu au făcut parte personalităţi din folclor. Preşedintele juriului a fost profesor Ioan Bocşa de la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj.
R: Festivalul în sine cum ţi s-a părut?
D.B.: Festivalul în sine e chiar o idee foarte bună. A reuşit să întrunească concurenţi din diferite zone ale ţării. Au fost şi de prin Botoşani, din zona de centru a Ardealului, din Banat am avut două concurente care au cântat foarte frumos. Pot să zic că e o idee inedită, deoarece în Maramureş e cam singurul festival-concurs de acest gen. Nu mai există altul. Totodată, aş dori să felicit organizatorii pentru tot ce au făcut la Dragomireşti pentru că au făcut treabă bună şi nu am avut nimic, noi, concurenţii, ce să reproşăm pentru organizare. Le aduc mulţumiri celor de la Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania pentru acompaniamentul frumos organizat în concurs. Relaţiile cu Ansamblul Transilvania erau cam reci înainte, dar acum au căpătat o notă mai caldă şi sper că de acum înainte vor mai avea nevoie de mine. Mai vreau să mulţumesc directorului Casei de Cultură din Dragomireşti, Ioan Font, pentru organizare şi pentru inima deschisă cu care ne-a primit acolo la Dragomireşti, precum şi primarului oraşului Dragomireşti, Vasile Ţiplea.
R: Cu ce te-ai prezentat în festival?
D.B.: La Dragomireşti am cântat un cântec epic din repertoriul personal pe tema ciobanului care şi-a pierdut oile şi cântecul fără acompaniament Roatele din repertoriul doamnei mele profesoare, Angela Buciu, un cântec care mă reprezintă, deoarece am participat cu el şi la emisiunea „Vedeta populară”. Pe lângă asta, e un cântec emblematic pentru zona noastră de Fisculaş şi zona Chioarului.
R: De la succesul avut în emisiunea „Vedeta populară” şi până la acest moment ţi-ai luat o pauză?
D.B.: Din contră. Nu am luat deloc pauză. Eu în perioada aceasta între Vedeta populară şi Care om horeşte mândru am participat şi la alte festivaluri concurs naţionale din ţară. La Festivalul concurs în memoria lui Vasile Conţiu de la Târgu Mureş am obţinut marele premiu. La festivalul concurs Maria Tănase de la Craiova am luat premiul I, am fost şi la festivalul concurs Dan Moisescu unde am luat premiul III şi festivalul concurs Sus la munte, la Muscel de la Câmpulung Muscel unde am luat premiul al II-lea. Deci, nu am stat pe tuşă. Şi dacă nu participam la concursuri, tot nu stăteam pe tuşă, pentru că facultatea şi ce mi-am propus să studiez nu îmi permite să stau locului. Eu studiez viola. Pe plan artistic legat de violă, am mai participat într-un proiect în Italia şi Croaţia unde am făcut parte dintr-o orchestră de tineret. Am avut concerte cu orchestra pe Coasta Croaţiei şi a Italiei, partea de nord a Italiei. În prezent, sunt student în anul II la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
R: Cum e viaţa de student în capitală?
D.B.: Pentru mine e ceva mai greu. Sunt o fire destul de greu adaptabilă. Sunt foarte ataşat de meleagurile natale, tot timpul cu gândul acasă, nu trece o oră din viaţă fără să mă gândesc cum e acasă, ce dor îmi e de casă. Încă nu sunt total adaptat cu toate că au trecut aproape doi ani de când m-am mutat la Bucureşti şi nu cred că voi fi adaptat total niciodată în viaţă, dar aşa, viaţa propriu-zisă la facultate în ce priveşte studiul e şi acesta greu, e dificil, pentru că necesită foarte mult timp alocat studiului. Multă atenţie, nervi de fier şi multă dorinţă de aprofundare a tot ceea ce fac. Pot să spun că e destul de pretenţios Conservatorul din Bucureşti în ce priveşte muzica.
R: Pe lângă studiul instrumentului, continui pregătirea pe canto popular cu doamna Angela Buciu sau colaborezi şi cu alţi profesori?
D.B.: Nu, continui doar cu Angela Buciu şi voi continua până când se va putea. Ea este pentru mine ca o a doua mamă. Ne leagă o relaţie foarte specială, mai mult decât relaţia elev-profesor. Ea îmi este ca o mamă şi este parte din familia noastră, noi suntem parte din familia sa.
R: Eşti neobosit în a participa şi în festivaluri de muzică populară.
D.B.: Da, săptămâna aceasta, am participat la Festivalul-concurs „Drăgan Muntean” de la Deva care an de an reuneşte tineri interpreţi din toată ţara pentru a ne aduce aminte de cel care a fost renumitul interpret al pădurenilor, Drăgan Muntean. Am mai participat la acest festival, acum 3 ani când nu am obţinut nimic. Am în plan să particip la festivaluri-concurs naţionale. De exemplu, Strugurele de Aur sau Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării, doar că depind de felul în care pot să îmi îmbin programul cu muzica clasică. Sunt două agende total diferite. Şi uneori se mai intersectează şi mă cam încurcă, dar nu-i problemă, poate la anul, peste 2 ani, când se va putea.
R: Ce le transmiţi celor care te îndrăgesc şi cărora le-a fost dor de tine?
D.B.: Ce pot să spun mai mult decât că îi preţuiesc şi că mă bucur că reuşesc prin ceea ce fac să le pătrund în suflet. Pentru că ştiţi dvs, sufletul uneori e un loc atât de greu accesibil. Dar cred că muzica poate să acceseze acel loc în care poate alte domenii ale artei nu pot. Şi mă bucur că reuşesc asta prin muzică şi prin tot ceea ce fac.
