L-am căutat zilele trecute acasă pe artistul popular Vasile Șușca, la el în Săcel. În curte, plin de lomuri, acoperite cu folii. „Clar zugrăvește, am venit în cel mai prost moment. Salut și plec”, îți zici în gând. Nici vorbă. Artistul la artist trage. Așa am aflat de încă un destin interesant.
La Șușca în curte nu erau „lomuri” din casă, ci o imensă colecție de artă, adunată în zeci de ani, în Germania. Tablouri, vitralii, statuete, icoane pe sticlă, pe lemn etc. Îi aparțin lui Mihai Pop Sigheteanu’, artist de arte vizuale, restaurator, colecționar și pictor de icoane.
Ne povestește chiar el. „De 55 de ani pictez. Icoane fac din 1972. Am studiat Arte Plastice la București, apoi am pictat biserici cu George Teodorescu Romanești și cu Iosef Kabar, mari meseriași. M-am specializat apoi în restaurare de vitralii istorice, am restaurat artă. Am plecat în Germania, cu 25 de ani în urmă. Și acolo am lucrat așa ceva, am pictat și restaurat. Am și cetățenie germană. Recunosc, am fost un naiv, câștigam mult acolo ca restaurator, am investit toți banii în artă, am cumpărat fel de fel de obiecte, icoane rusești, picturi, statui, icoane vechi.
Am și pictat eu între timp. Uite, au trecut anii, am rămas cu ele… unele au valori de zeci de mii de euro, nu le știu valorifica. Le-a scăzut valoarea la jumătate, unora. A trebuit să mă întorc din Germania, aveam un garaj plin de obiecte, le-am pus pe un TIR și… n-am avut unde le aduce. L-am rugat pe prietenul Șușca, el m-a găzduit cu ele aici, deocamdată. Încep să car din ele spre Baia Mare, unde locuiesc, cum pot. Voi încerca să expun undeva, să dau din ele, că nu toate au valoare sentimentală”, ne spune artistul.
Cât despre Vasile Șușca… așa cum îl știți. „Cum să lași omu’ la năcaz? Da’ ce, suntem câini? Mi s-a anunțat grup de turiști, oi vedea cum m-oi descurca cu curtea plină… Da’ nu contează, omenia e omenie”.
