Strategia minieră 2017-2035, ca speranţă

Bogăţiile subsolului în majoritatea ţărilor fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Rezervele geologice de resurse minerale utile solide ale României, date publicităţii în anul 2004, ce puteau fi exploatate cu tehnologiile cunoscute, erau de 2,8 miliarde t lignit, 900 milioane t huilă, 40 milioane t minereuri auro-argentifere, 90 milioane t minereuri polimetalice, 900 milioane t minereuri cuprifere, 4 miliarde t sare. În subsol se mai găsesc zăcăminte de minereuri radioactive, rare, fier-mangan, bauxită şi o diversitate de substanţe nemetalifere şi roci utile folosite în construcţii şi industria prelucrătoare. O bună parte din aceste resurse sunt localizate în nord-vestul ţării. Cele polimetalice, în regiunea minieră Baia Mare (Maramureş, Bistriţa Năsăud şi Satu Mare). Declinul producţiei de metale neferoase a început din anul 1990, iar din anul 2007, deodată cu intrarea în U.E, a încetat activitatea minelor din nord-vestul ţării.

Ce se întâmplă cu resursele minerale?

Începând cu anul 2000, mineritul şi metalurgia au devenit obiect de analiză. Au fost lansate idei că rezervele din perimetrele aflate în exploatare au fost epuizate, deţin cantităţi mici de resurse sau au un grad de cunoaştere redus. Că extracţia minereurilor neferoase este ineficientă, deci ar fi mai bine să recurgem la import de metale, să se acorde plăţi compensatorii pentru disponibilizarea minerilor şi o parte să fie reorientaţi spre culegerea de … ciuperci şi fructe de pădure. O gândire deosebit de păguboasă!
Activitatea minieră de la Remin Baia Mare a încetat ca urmare a eliminării subvenţiei de stat pentru minereurile neferoase şi nu datorită epuizării rezervelor din cele 16 perimetre pentru care deţine licenţe de exploatare, unele cu valabilitate până în anul 2020, la care trebuie adăugate rezervele puse în evidenţă în perimetrele şi ariile adiacente, începând de la Băiuţ şi până la Cămârzana-Oaş, de către societăţile comerciale cu capital privat.
Timp de 10 ani, perioada 1974-1984, când în Baia Mare funcţiona Centrala Minereurilor şi Metalurgiei Neferoase, care cuprindea exploatările miniere şi de preparare din Maramureş, Satu Mare, Bistriţa Năsăud, Suceava, cât şi Uzinele Metalurgice Baia Mare, Copşa Mică şi Zlatna, activitatea la nivelul Centralei a fost rentabilă. Zăcămintele din Regiunea minieră Baia Mare: calcopirită, pirită, galenă şi blendă, pe lângă metalele de bază, conţin şi metale însoţitoare ce pot fi extrase: bismut, seleniu, stibiu, staniu, telur, indiu, cadmiu, germaniu. Concentratul de pirită 40% sulf se vindea prin uzinele chimice (după 1993, a fost deversată în iazurile de decantare, ca urmare a încetării funcţionării uzinelor chimice).
Consecinţele de mediu şi sociale generate de încetarea activităţii miniero-metalurgice vor persista mulţi ani. Retratarea sterilelor de flotaţie, pe lângă recuperarea unor metale, conduce la ecologizarea ariei şi redarea în circuitul urban, agricol sau silvic, după caz, a suprafeţelor de teren afectate. Cheltuielile colosale care se fac cu închiderea unor obiective miniere ar putea fi dirijate pentru revigorarea activităţii minelor viabile.

Ce fac alţii?

Pe plan mondial, în 2001, în scopul dezvoltării durabile în ramurile extracţiei miniere şi metalurgice, a fost constituit „Consiliul Internaţional pentru Minerit şi Metale”, care reuneşte peste 20 din cele mai mari corporaţii miniere şi metalurgice ale lumii, colaborează cu companii miniere naţionale şi regionale, precum şi cu asociaţii comerciale globale, iar din 2004, împreună cu Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare şi Banca Mondială, a fost lansată iniţiativa „Înzestrarea cu resurse”, demonstrând că investiţiile miniere pot genera creştere economică.
În timp ce Italia şi Germania, ţări care nu au mine cuprifere, au în funcţiune mari capacităţi de prelucrare a cuprului, proprietarii uzinelor metalurgice Cuprom din Baia Mare, Sometra din Copşa Mică şi Ampelum din Zlatna au sistat activitatea, iar M.E.C. a oprit producţia la S.C. Romplumb S.A. Baia Mare din 2011.
Producţia mondială de metale, în anul 2013, era de 21.000.000 t de cupru rafinat, 26.107.000 t plumb rafinat, 13.000.000 t zinc rafinat şi 2.790 t aur. Potrivit Anuarului Statistic al României, la finele anul 2016, rezervele de aur ale ţărilor membre ale U.E.(milioane uncii aur fin), erau: 108,81 Germania; 78,83 Italia; 78,30 Grecia; 19,69 Olanda; 12,30 Portugalia; 9,98 Regatul Unit al Marii Britanii; 9,05 Spania; 9,00 Austria; 7,31 Belgia; 4,29 Bulgaria; 3,62 Grecia; 3,34 România; 3,31 Polonia; 2,14 Danemarca; 0,34 Cehia; 0,1 Ungaria.

Legea minelor să fie modificată

În anul 2011, s-a elaborat „Strategia industriei miniere pentru perioada 2012-2035”, a fost reactualizată în 2012 şi de atunci se află tot în faza de proiect. Potenţialii investitori interesaţi de zăcămintele din Maramureş se izbesc de aceeaşi problemă: Legea minelor nr. 85/2003 nu este adaptată la situaţia actuală din minerit (modalitatea de reconcesionare a perimetrelor închise, actualizarea redevenţelor şi a taxelor de explorare/exploatare).
Academia Română, în anul 2015, a publicat „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani” vol. I, care cuprinde şi proiectul intitulat „Resurse naturale, rezerve strategice – ce folosim şi ce lăsăm generaţiilor viitoare”. Analizând resursele subsolului, scoate în evidenţă că România dispune de resurse minerale nemetalifere (sare, calcare, argile, marmure etc.) şi metalifere (feroase, neferoase, metale preţioase şi rare). Există premize de dezvoltare în adâncime şi în extindere a zăcămintelor existente, multe din minereuri includ elemente rare şi disperse sau minerale radioactive. Minereurile aurifere şi argentifere conţin şi alte tipuri de minereuri (metale), ceea ce poate face ca investiţiile să fie rentabile. Haldele de mină şi sterilele de flotaţie conţin metale de bază: cupru, plumb, zinc, aur, argint, dar şi minerale critice, foarte solicitate. Nu mai avem o cercetare sistematică a acestor resurse, cum aveam. Minele închise au generat costuri mari de reabilitare a mediului. Dispare forţa de muncă calificată. Redeschiderea/ retehnologizarea minelor viabile necesită atragerea de investitori şi investiţii în parteneriat cu minele viabile şi accesarea de fonduri UE. Resursele subsolului reprezintă un patrimoniu naţional, valorificarea lor este cheia succesului – cu condiţia ca tehnologiile de preparare să nu aibă impact asupra mediului înconjurător. Este necesară elaborarea unei strategii de explorare şi exploatare a resurselor subsolului.
În vara anului 2016, MEC a organizat, la Alba Iulia şi Baia Mare, o dezbatere publică – preconsultare comunitară cu privire la viitoarea Strategie minieră 2017-2035, cu participarea reprezentanţilor din judeţele Alba, Hunedoara, Harghita, Caraş-Severin, Suceava, respectiv Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Satu Mare, Sălaj şi Bihor. Dar Academia Română, în 2016 (recent), a publicat „Strategia…”, vol. II şi proiectul „Resursele solide ale subsolului”, în care abordează doar zăcămintele de huilă, lignit şi uraniu, cu câteva referiri la aurul din Munţii Apuseni. Echipa de elaborare (3 cercetători de la Universitatea Bucureşti şi 2 de la Centrul de Economia Industriei Bucureşti) concluzionează: „România va rămâne dependentă de resurse de energie primară importată – gaze, ţiţei, cărbune, combustibil nuclear”. Academia reconfirmă caracterul inacceptabil al proiectului de exploatare a aurului şi argintului de la Roşia Montană şi în general cu privire la exploatarea aurului şi argintului din munţii Apuseni, proiect care în forma actuală nu este în concordanţă cu dezvoltarea durabilă a zonei, periclitează mediul şi patrimoniul istoric şi arheologic, nu aduce beneficii financiare corecte statului român şi implică aspecte sociale problematice. Academia nu este împotriva valorificării resurselor naturale (inclusiv prin minerit), atâta timp cât acestea se realizează respectând principiile biodiversităţii şi ale dezvoltării durabile a capitalului natural.

Speranţe pentru 2017

După alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, oare va fi elaborată o nouă Strategie? Ar trebui ca la întocmirea Strategiei miniere să participe şi specialişti de la Remin Baia Mare şi de la celelalte societăţi miniere, având în vedere că în cadrul Direcţiei Generale Resurse Minerale din MEC nu mai există funcţionari pe ramura minereuri.
Situaţia din Ucraina necesită reconsiderarea nevoilor de apărare a ţării, a schimbării opticii privind mineritul românesc şi implicit a producţiei de metale neferoase, preţioase şi de metale rare şi disperse. Procesarea în afara ţării a concentratelor miniere nu este o soluţie rentabilă. Noua Strategie minieră ar trebui să propună şi apoi ministerele abilitate să decidă asupra locaţiei privind amplasarea unei uzine pentru procesarea concentratelor de cupru, de zinc şi aurifere. Forma de organizare cea mai adecvată este holdingul miniero-metalurgic, cum au procedat şi alte ţări.
Mineritul românesc poate fi revigorat dacă există voinţă politică şi interes economic. Sperăm ca parlamentarii din zonele miniere să aprobe Legea minelor (modificată) şi Strategia minieră 2017-2035, pentru a genera creştere economică şi noi locuri de muncă.

Ing Aurel PANTEA