Consăteanul și prietenul din pruncie, Mihai Covaci, mi-a dăruit recent o carte monumentală, are ca subiect dimensiunea sacrală a vieții noastre din Nord. „ICOANE MARAMUREȘENE din perioada modernă timpurie”. Volumul masiv, 600 de pagini, din care peste 200 de ilustrații, a apărut în acest an, 2026, la Editura Mega, din Cluj-Napoca, în colaborare cu Editura Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. Este un volum inedit în felul de abordare a subiectului, de unde se vede că fiecare generație are rezerve suficiente pentru a desluși simbolistica acestor minuni ale credinței noastre.
Tema a fost abordată, prin vreme, și de alți autori, dar cărții de față i s-a consacrat o energie intelectuală sporită, pentru a desluși mesajul și fascinația icoanelor din bisericile și mănăstirile Maramureșului. Ediția este bilingvă, româno-engleză, ceea ce-i asigură o deschidere spre lumea științifică, dar nu numai, preocupată de acest domeniu. Cine sunt cutezătorii care au zidit acest monument elaborat cu acribie profesională? Cel mai apropiat de mine este omul care mi-a dăruit cartea, omul de artă Mihai Covaci, coautor al acestui minunat tom. Este specialist în restaurarea picturii murale. A pictat și a restaurat pictura multor biserici din țară, dar și Capela Catedralei „Sfântul Marcu”, din Alexandria, Egipt. Este un bun cunoscător al vieții plastice românești. Gospodăria lui din Desești, de pe Ulița Bisericii, este un veritabil muzeu.
Apoi, Alexandru Baboș, arhitect, cercetător, expert în patrimoniu, asigură în opera sa excelența cercetării în arhitectură și arta sacrală din Maramureș. Apoi, doamna Ana Dumitrean, șefa secției Artă sacră MUSEIKON, din Alba Iulia. Și nu în ultimul rând, Roksolana Kosiv, șefa secției de Artă Sacră de la Muzeul din Lviv, Ucraina, completează fericit studiul icoanelor în context național și zonal. Toți patru ne-au dăruit o carte în care predomină anvergura cercetării, icoanele din bisericile și mănăstirile Maramureșului, care au fost puse să mărturisească despre viața lor, dar și despre locurile sacre care înnobilează credința celor ce se roagă în fața lor.
După o introducere consistentă, sunt comentate conjuncturile istorice și ecleziastice în care aceste capodopere creștine s-au născut și au evoluat. De la bisericile de piatră (Giulești, Cuhea), la silueta bisericilor din lemn, care cinstesc Ținutul. Un alt capitol se referă la interferențele arhitecturale. Autorii constată că bisericile de lemn și de zid confirmă existența din Evul Mediu a unui prototip arhitectural simplu transilvănean care, începând din secolul al XVI-lea, a fost înlocuit de cel specific local. Cu acest prilej au fost modificări în interiorul bisericilor. Cum a fost înălțarea iconostasului. Un alt capitol se referă la conexiunile artistice, în care autorii ne spun că majoritatea icoanelor din această carte provin din bisericile unor sate maramureșene și sunt rodul harului unor iconari profesioniști autohtoni, ori veniți de pe alte meleaguri creștine.
Pe această temă sunt reconstituite biografii de meșteri iconari care au lăsat în lăcașurile de cult aceste minuni ale talentului unor creștini cu dar de la Dumnezeu. Maramureșul având condiția de teritoriu de graniță, i-a oferit deschideri spre mai multe orizonturi de civilizație. Orientarea spre centre de iradiere culturală din Galiția și Moldova a lăsat amprente peste vreme în maniera de a picta, dar și în alegerea personajelor religioase. Cercetarea din această carte se referă la icoanele provenite din comunitățile românești din Maramureș. Icoanele sunt martore ale unei evoluții artistice continue, ancorată în mediul cultural și istoric ce a caracterizat zona Carpaților de Nord.
Autorii își definesc lucrarea în termenii trudei lor. „Această carte este dedicată icoanelor din Maramureș, create înainte de mijlocul secolului al XVIII-lea. Volumul propune o perspectivă amplă și interdisciplinară analizând contextul istoric, confesional, ancestral și artistic în care aceste imagini sacre au fost concepute și pictate”. Datorită valorii lor istorice și artistice, icoanele au devenit atractive în spații profane, publice și private, fără interferențe cu ritualul religios și mai accesibile admiratorilor. Ele mărturisesc despre ansamblurile din care odată au făcut parte, despre rostul lor liturgic și uneori chiar despre ritualul care se desfășoară în jurul lor.
Pentru mine, icoanele din această carte vorbesc despre credință, istorie și frumos. Cinste și laudă autorilor acestei minunate cărți, pe care-i scriu acum în sensul acelor de ceasornic: Alexandru Baboș, Roksolana Kosiv, Mihai Covaci și Ana Dumitrean. Da, sunt mai bogat cu o carte citită! Și cu o rugăciune șoptită în altarul sufletului. Am avut un privilegiu liturgic: am auzit cum vorbesc icoanele dintr-o carte, inclusiv cele din biserica din Desești.
