Căderea comunismului a oferit românilor ocazia să aibă opțiuni politice. Pluripartitismul și alegerile libere au luat locul partidului unic PCR, aflat la conducerea țării. Numai că, după trei decenii și jumătate, sondajele de opinie spun că alternanța la putere nu a dat rezultatele așteptate de popor.
Majoritatea populației consideră că țara merge într-o direcție greșită și de vină sunt politicienii din toate partidele care au trecut pe la guvernare. Care pun mai presus interesele personale și de partid și neglijează problemele cetățenilor și ale țării. În răspunsurile date presei, interlocutorii aduc argumente și explică din ce motive sunt nemulțumiți de cele petrecute în țară. Românii au dreptate, la produsele necesare traiului zilnic, facturi și medicamente, prețurile au luat-o razna și competiția este de-abia la început. Despre partide, opinia mea se bazează pe cunoștințele însușite în școală. Un partid ajuns pe scena politică cu gândul la guvernare are nevoie de o ideologie sau doctrină proprie, în măsură să-i definească identitatea. Ele presupun un set de principii, valori, idei exprimate în funcție de condițiile materiale ale societății la un moment dat. Nu trebuie să fie promisiuni electorale, iar construcția lor necesită ceva timp, pricepere și din partea politicienilor multă responsabilitate. În noua situație, ce s-ar putea face pentru electorat? Nu iau apărarea partidelor, însă în primii ani ai democrației, construcția unei ideologii proprii nu era posibilă. Dar putea fi concepută pe parcurs, încât greșelile să nu mai fie repetate. Atunci majoritatea membrilor din partidele nou înființate au fost comuniști proveniți din toate categoriile sociale ale regimului trecut. Altfel spus, comuniștii de ieri, peste noapte, au devenit liberali, țărăniști, socialiști, democrați și alte specii. Pentru a se deosebi unele de altele, partidele au adoptat numele pe care le cunoaștem, iar pe eșichierul politic s-au poziționat la dreapta, stânga, centru sau în alte direcții. În absența unor ideologii proprii era nevoie de una comună, concepută de toate partidele. Care transpusă în practică ar fi însemnat întâiul proiect de țară postrevoluționar, orientat spre viitorul economiei. Revoluția a găsit în România o economie stabilă cu industrie performantă, forță de muncă calificată și învățământ corelat cu nevoile societății. Degeaba, forțele politice ale vremii nu au fost capabile să gestioneze problemele economiei care au necesitat modernizare așa cum au procedat polonezii. Nici la ora actuală, partidele nu au un proiect de țară și nu știu în ce ar consta economia, încât să nu mai fim atât de vulnerabili și amenințați din toate părțile. În mintea politicienilor, ideologia a însemnat privatizarea pe sume derizorii a bunurilor statului construite cu trudă de și pentru popor. Iată un exemplu aparent banal, în realitate, relevant și sugestiv. În marile orașe, persoane apropiate de surse (primării, consilii județene) au cumpărat la prețuri de nimic spații comerciale închiriate azi pe bani frumoși și se declară mari antreprenori. Plecarea milioanelor de români la muncă în străinătate pentru țară este o tragedie și o rușine cuvenită politicienilor. Culmea nesimțirii este că diasporei cu ocazia alegerilor îi mai cer voturile. Pe plan intern, imaturitatea politică s-a reflectat în corupția generalizată, incapacitatea de a reforma instituțiile statului de a concepe reorganizarea administrativ-teritorială în migrația interpartinică a unor politicieni atrași de grosimea ciolanului. Ideologia mai înseamnă promovarea în funcții a sinecurilor pe principiul preluat de la PCR, pile, cunoștințe, relații și mulți bani. Votul negativ al electoratului în șase rânduri de alegeri parlamentare și nașterea noilor partide este rezultatul imaturității politice a partidelor aflate la guvernare, incapabile să se țină de promisiunile făcute în campania electorală. Este necesară o nouă lege a partidelor care în anumite condiții să permită dizolvarea lor, iar afiliații din parlament dacă vor să facă politică să intre în unul din partidele cunoscute. Din cauza politicienilor, națiunea este divizată și au început să apară germenii naționalismului și extremismului. După părerea mea, fără UE și NATO, suntem o națiune moartă. Rețelele de socializare funcționează, așa se explică apariția de nicăieri a unor personaje dubioase, cu pretenții la înalte demnități ale statului. Manifestările istericale ale unor concetățeni denotă că în școală este nevoie de educație politică, deoarece deciziile politice influențează evoluția societății. Intrarea în UE și dorința de a deveni cu orice preț cetățeni prooccidentali s-au îndeplinit, însă în sondajele de opinie, locul de la coada clasamentului ocupat la mai multe capitole se datorează tot politicienilor din țară. Dacă este adevărat că spațiul politic intern este gestionat de puteri străine să ne spună europarlamentarii în discursurile ținute la TV în România. Deși nu poate fi trecută cu vederea, de jos, vinovăția fiecărui partid este greu de judecat. Circul destinat numirii noului premier și formării guvernului pune capac imaturității politice a tuturor partidelor aflate la putere sau în opoziție. Anticipatele sunt excluse, prin declanșarea lor președintele ar da apă la moară politicienilor avizi de putere ajunși în politică pe căi obscure. Indiferent care va fi noul premier și guvern, cu SUA suntem obligați să avem relații bune. Nu numai noi, ci întreaga Europă. Să nu uităm că, dacă în toamna lui 1944 americanii nu deschideau al doilea front în Europa, probabil azi, Putin cu Ursula von der Leyen, la Bruxelles dansau împreună kazacioc.
Prof. Vasile ILUȚ
