Încă nu e nicio schimbare majoră în ce privește așteptările noastre de la ploi și de la toamnă. Da, a plouat. Va mai ploua. Dar râurile și apele noastre importante, „strategice”, încă nu dau semnale bune.
În primul rând, acumularea Firiza are un mal uscat de câțiva metri, cel mai bine se vede pe malul de stâncă de vizavi, sub cărarea spre Vidra, unde se vede clar scăderea de nivel. Avem apoi Săsarul, cel care sus, în munți, spre Șuior, e doar un firicel ce abia mai curge. Îți smulge un zâmbet ideea Săsarului navigabil, văzându-l…nicio rață sălbatică nu-l poate naviga. Apoi, una din cele mai furioase ape cu caracter de torent din Maramureș, prezent și-n literatura de specialitate: râul Săpânța, cel ce primăvara cară la vale bolovani cât capul, din cauza debitului și a furiei. Curge, dar abia-abia. În curând, autoritatea locală îl va capta, pentru completarea necesarului comunității. Va fi și mai modest. În amonte, evident, microhidrocentrală. Un cioban de la fața locului ne spune că pe brațul acum mort, pe care pasc oile lui, era șir de ochiuri de apă în cascadă făcute de silvici, unde populau cu păstrăv și alte specii de munte. Dovadă stau anunțurile cu interdicția de pescuit, omul spune adevărul. Firul e total uscat, nici urmă de apă.
Am revăzut și Iza și Lăpușul, nici ele nu au revenit la debitele inițiale. Ba pe alocuri nu se vede urmă de ploile recente, semn că, spun oamenii ce lucrează cu glia, a intrat totul în sol, ba pământul e în continuare însetat.
