În 27.10.2016 „Fundaţia Ion şi Livia Piso” a organizat un colocviu ştiinţific cu tema Relaţiile între Regii Apostolici Angevini şi nobilimea română maramureşeană, la „Centrul Documentar-Expoziţional al Nobilimii Române Maramureşene” din Vişeu de Sus. Colocviul s-a desfăşurat sub înaltul Patronaj al Academiei Române, reprezentată prin prezenţa activă a ACAD. ALEXANDRU SURDU, VICEPREŞEDINTE AL ACADEMIEI ROMÂNE, ACAD. EMIL BURZO, PREŞEDINTELE FILIALEI CLUJ A ACADEMIEI ROMÂNE, ACAD. IOAN AUREL POP, RECTORUL UNIVERSITĂŢII BABEŞ-BOLYAI DIN CLUJ şi ACAD. DAN MUNTEANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE. Această întâlnire s-a bucurat şi de prezenţa Preasfinţitului VASILE BIZĂU, EPISCOP GRECO-CATOLIC DE MARAMUREŞ. De asemenea, nou-înfiinţata „Asociaţie Bogdan-Dragoş a urmaşilor nobilimii maramureşene” a fost reprezentată de un impresionant număr de membri (în frunte cu Prof. Dr. Gheorghe Danci, vicepreşedinte şi Prof. Dr. Laurenţiu Batin, secretar general). Înfiinţarea acestei Asociaţii, cu sediu la Sighet, se datorează în primul rând iniţiativei ACAD. VALENTIN IONEL VLAD, PREŞEDINTELE ACADEMIEI ROMÂNE, nobil maramureşean după ambii părinţi, descendenţi din marile familii nobiliare Vlad de Sălişte şi Timiş de Borşa, ca şi strădaniei depuse de neobositul Vicepreşedinte al Academiei Române Alexandru Surdu, el însuşi membru fondator al acestei asociaţii.
Deschiderea lucrărilor colocviului a fost iniţiată printr-o rugăciune rostită de Preasfinţitul Vasile Bizău, rugăciune pronunţată la unison de întreaga asistenţă. În continuare a luat cuvântul Dl. Academician Emil Burzo care, din partea Filialei Cluj a Academiei Române, pe care o conduce în calitate de Preşedinte, a înmânat Doamnei Livia Piso şi soţului ei – cu prilejul celor 150 de ani de existenţă a Academiei Române – „Medalia DISTINCŢIA CULTURALĂ pentru realizări importante în valorificarea trecutului istoric al Maramureşului”.
A urmat apoi o scurtă introducere din partea reprezentantului Centrului Nobilimii Maramureşene Române care a subliniat, pe de o parte faptul că aceste comunicări ştiinţifice au ca scop nu numai scoaterea adevărului istoric la lumină, ceea ce face trecutul mai transparent în conştiinţa contemporanilor, ci mai ales un exerciţiu de trezire, o stare de veghe atât de necesară într-o vreme de dezordine şi instabilitate socială. Criza socială pe care o parcurge contemporaneitatea a fost mărită de o degradare a culturii în care s-au pierdut valorile, iar adevărul a fost înlocuit cu păreri subiective susţinute chiar de unii istorici reprezentanţi ai diferitelor grupuri de influenţă (lobby) departe de interesele naţiunii noastre. Pentru noi însă istoria adevărată trebuie să fie o provocare ce deschide perspective în care rolul elitelor este decisiv. Elita este cea care dă tonul într-o colectivitate, fiindcă pentru ea există în primul rând obligaţii, adică datoria faţă de societate şi numai apoi, abia în ultimul rând, drepturi. Elita convinge pentru că ea nu există pentru ea, luptând împotriva egoismului sălbatic şi decerebrat ce bântuie astăzi printre noi. În vremea din urmă prea mulţi s-au obişnuit să acceadă la victorie prin cu totul alte mijloace decât cele la care duce, în mod justificat, lupta, ceea ce a făcut ca încrederea în societate să scadă îngrijorător în rândurile populaţiei. Ori numai societatea îndrumată de elite este cea care prin structurile ei susţine valoarea individului. Societatea e cea care asigură notorietatea membrilor ei dincolo de viaţa trecătoare a fiecăruia. Ea acumulează, tezaurizează şi pune în valoare aportul creaţiei fiecăruia dintre aceştia. Din păcate însă noi nu suntem cunoscuţi ca societate, ci numai ca indivizi, deaceea lumea, care nu ne cunoaşte cum trebuie, ne ia cam ca „de pe stradă”. Ori noi avem casă. Să ne îngrijim de ea, pentru că reprezintă salvarea noastră a tuturor!
A fost invitat să ia cuvîntul Acad. Alexandru Surdu, în calitate de Vicepreşedinte, care, printre altele, a prezentat asistenţei nou înfiinţata „Asociaţie Bogdan-Dragoş, a urmaşilor nobilimii maramureşene” cu structurile şi scopul ei ce constă în primul rând în renaşterea spiritului de emulaţie, şi chiar de sacrificiu, caracteristic nobilimii din epoca medievală. În alocuţiune Domnia-Sa a pus întreaga elocvenţă, căldură şi înţelepciune ce-l caracterizează în calitate de filozof notoriu al contemporaneităţii.
A urmat Acad. Emil Burzo, cu tema „Regii Angevini şi nobilimea maramureşeană”. În comunicările Domniei Sale, caracterizate adesea şi prin conţinutul lor inedit, ne-a obişnuit deja cu precizia şi rigurozitatea ştiinţifică ce-i defineşte întreaga sa activitate intelectuală, motiv pentru care comunicările au o deosebită valoare pentru noi şi se înscriu perfect în deviza acestui Centru care se doreşte „model de probitate ştiinţifică în privinţa adevărului istoric!”
Comunicarea D-lui Acad. Ioan Aurel Pop, care a reprezentat „miezul” colocviului, a avut darul să capteze atenţia întregii asistenţe nu numai datorită clarităţii cu care îşi prezintă totdeauna alocuţiunile sale, dar şi pentru că stăpâneşte ca nimeni altul istoria evului mediu, unde este mai mult decât „acasă”. N-aş dori să cobor valoarea comunicării Domniei-Sale printr-un rezumat, mai ales că întreaga expunere s-a concentrat la esenţa şi sensul faptelor ce definesc relaţia dintre cei trei regi: Carol-Robert de Anjou, fiul său, Ludovic, numit şi cel Mare, precum şi ginerele acestuia, Sigismund de Luxemburg şi nobilimea maramureşeană. Numesc doar un detaliu semnificativ scos în evidenţă de către cel mai calificat istoric al epocii medievale, care este Academicianul Ioan Aurel Pop: unul dintre aceste capete încoronate a petrecut o jumătate de an în Transilvania pentru a clarifica şi aplana conflictele ce frământau societatea în acea epocă şi care-l îngrijorau pe rege peste măsură.
Dl. Acad. Dan Munteanu a avut darul să satisfacă, primul, dorinţa celor care au trudit la întocmirea arborilor genealogici (ce azi ocupă aproape în întregime nu numai rotonda „Aulei Magna” cât şi pereţii „Bibliotecii Mihaly-Filipaşcu” de la parterul Centrului), dorinţă în ceea ce priveşte actualizarea, aducerea la zi a numelor (patronimelor) urmaşilor voievozilor şi cnejilor români identificaţi chiar din secolul XVI, din care au luat naştere aceşti arbori genealogici. Comunicarea Domniei-Sale a prezentat ultimii urmaşi ai familiei nobiliare Cupcea de Budeşti. Sperăm că acest gest al Domniei-Sale să fie un bun exemplu şi un imbold pentru urmaşii celorlalte familii nobiliare din Maramureş.
O altă comunicare, cu titlul „Religiozitate şi Caracter” a fost cea a D-lui Conferenţiar Universitar şi Inspector General în Ministerul Educaţiei, Vasile TIMIŞ, comunicare cu reale implicaţii în societatea ce urmează să-şi îmbunătăţească structura – şi prin implicarea activă, de exemplu, a membrilor asociaţiei Bogdan-Dragoş – în privinţa depăşirii egoismului exagerat ce stăpâneşte mentalul societăţii actuale, şi apariţia unei atmosfere în care să se facă simţită tot mai mult mentalitatea adevăratelor elite care, îşi lasă interesul personal pe planul doi, pentru a fi înlocuit cu responsablitatea socială reală. La Domnia-Sa asistenţa a apreciat cursivitatea logică a expunerii atât de importantă pentru acceptarea unor valori ce sunt îndeobşte nesocotite de modul de gândire actual.
Cât priveşte comunicarea D-lui Prof. Dr. Radu BALTASIU, Director al Institutului Cultural Român, „Geopolitica reţelelor organice pe axa Carpaţilor: familiile nobile maramureşene” s-a detaşat prin accentul pus pe aspecte de ansamblu geopolitic cu referire la rolul şi soarta acestei nobilimi maramureşene. Acest punct de vedere aşază problemele social-politice într-un cadru mai general, necesar înţelegerii locului şi al rostului nostru în complexul european şi în această perioadă de tensiuni politice.
Comunicarea D-lui Lector Universitar Dr. Claudiu Butculescu, cercetător la Institutul A. Rădulescu din cadrul Academiei Române, „Consideraţii privind regimul juridic al stemelor nobiliare în Maramureşul medieval” a adus multe clarificări extrem de importante cu referire la legalitatea folosirii acestor simboluri de origine istorică într-o vreme în care asistăm la proliferarea în toate domeniile, în special cele comerciale, a folosirii diferitelor embleme cu alură de steme, asta în afara celor ce uzurpă direct acest drept şi simbol nobiliar.
Extrem de interesantă a fost comunicarea D-lui Lector Universitar Dr. Ilie Gherheş cu referire la un număr mare de diplome primite de familia nobiliară Gherheş de Sarasău (despre care Centrul posedă expuse mai multe facsimile ale acestor diplome), pentru faptul că face o prezentare a acestei familii (deţinătoare în cadrul regatului apostolic de înalte funcţii; ca cea de Homo Regius ca şi de pretor, ambele în mai multe rânduri) începând cu prima diplomă eliberată de un rege angevin încă de la anul 1360 şi până la diploma armalistă eliberată la Alba Iulia de către principele transilvan Gabriel Bethlen în 1625, fiind vorba de un răstimp de aproape trei secole.
Ultima comunicare, susţinută de Dl. Prof. Univ. dr. Nicolae Iuga de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, a avut ca subiect “Lupul dacic de la stindard la arhetip”, oferind audienţei detalii interesante în legătură cu Ordinele militare creştine, printre care şi Ordinul Dragonului înfiinţat în 1408.
Seria de comunicări a fost încheiată cu o rugăciune rostită de Preasfinţia Sa Episcopul Vasile Bizău.
După comunicări, a urmat lansarea făcută de Dl. Prof. Dr. Ioan Petrovai a studiului prof. Dumitru Borda cu titlul „Profesorul, teologul şi istoricul Alexandru Filipaşcu”, personalitate intelectuală de prim rang şi autor a numeroase studii despre istoria Maramureşului, studii pe care se bazează documentarea vizuală reprezentată prin exponate (arbori genealogici precum şi hărţile istorice) de la Centrul documentar-expoziţional al nobilimii maramureşene de origine română.
