• Alex Ianoș s-a calificat la Olimpiada Națională de Inteligență Artificială •
Alex Ianoș este elev în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, profil matematică-informatică, intensiv informatică. Studiază la colegiul băimărean încă din gimnaziu. Pe parcursul anilor școlari, a participat la olimpiade de informatică, reușind de fiecare dată să ajungă până în faza națională. Doar că pandemia a dat peste cap participarea fizică la aceste competiții.
În clasa a VIII-a, olimpiada s-a desfășurat online, iar Alex Ianoș a obținut medalie de bronz. Din clasa a X-a, a trecut la un alt nivel. Alex s-a calificat în etapa națională la Olimpiada de Securitate Cibernetică, în clasa a X-a, dar și în clasa a XI-a. Anul acesta, liceanul a ajuns în etapa națională a Olimpiadei de Inteligență Artificială, o competiție nouă, care se desfășoară abia de anul trecut. Tânărul impresionează prin ușurința cu care dialoghează și își expune ideile pe diferite teme. Este evident că e unul dintre elevii de excepție ai învățământului maramureșean, mărturisind că învață din plăcere. Deși lumea a devenit tot mai fascinată de utilizarea inteligenței artificiale, Alex Ianoș atrage atenția că trebuie evitate exagerările, iar oamenii ar trebui să învețe să trăiască mai mult în lumea reală decât în realitatea virtuală.
R: Te-ai calificat la faza națională a Olimpiadei de Inteligență Artificială. Care crezi că e în prezent rolul Inteligenței Artificiale în viața noastră de zi cu zi?
A.I.: În principiu, nu mi se pare că face bine oamenilor. Am văzut o asemănare care mi s-a părut foarte potrivită. În Fahreinheit 451, cartea prezintă ideea că societatea a decăzut după ce oamenii s-au oprit din citit și au început să citească doar rezumate sau chestii de acest gen. Mi se pare că, din păcate, majoritatea oamenilor la asta folosesc AI-ul, să le rezume alte lucruri. Nu e greu de aici să faci o analogie în ceea ce implică. Foarte mulți oameni nu înțeleg că inteligența artificială nu e doar ChatGPT sau modele de acestea de limbaj, ci și algoritmii care sunt pe Tik Tok, Instagram, pe rețelele sociale sunt niște algoritmi făcuți pe AI care să îi arate videoclipuri cât mai potrivite pentru ceea ce îți place ție. Exact asta e problema: devin atât de buni acești algoritmi! Eu mai mult mă tem nu că într-o zi ne vor înlocui, ci că prin acești algoritmi din rețelele sociale, oamenii vor fi lipsiți de dorința de a face orice altceva în afară să stea doar pe rețelele sociale. Adică, vor deveni algoritmii atât de buni, încât nu îi poți învinovăți pe oameni că doresc să stea pe rețelele sociale, adică o să fie pur și simplu optim pentru atenția umană. Și în momentul acela nimeni nu va vrea să mai facă ceva. Asta e adevărata problemă. Și asta văd și în jurul meu, la foarte mulți tineri, petrec foarte mult timp pe rețelele sociale exact din motivele respective. Dacă cunoști mai bine modelele de inteligență artificială, vă dați seama că pentru a ne înlocui ar trebui să se inventeze ceva revoluționar.
R: Deși, iată, acel ChatGPT a ajuns să îi înlocuiască inclusiv pe medici. Oamenii au ajuns să nu mai meargă la medici ci se adresează ChatGPT -ului…
A.I.: Oamenii, în loc să meargă la sursă, au ales rezumatul. ChatGPT e o unealtă foarte bună, dar e doar o unealtă. Nu poți înșuruba șuruburi cu ciocanul. ChatGPT-ul e doar probabilistică, prezice ce cuvânt ar trebui să urmeze în contextul respectiv. E o chestie frumoasă că majoritatea oamenilor sunt sensibili și atunci ChatGPT a învățat să se prefacă că e sensibil. Dacă majoritatea oamenilor ar fi fost răi, atunci ChatGPT ar fi preluat aceste caracteristici. ChatGPT e puțin mai complicat din câte știu eu, dar la bază asta face: prezice doar cuvinte.
R: Lumea a ajuns să fie fascinată de inteligența artificială. La un moment dat, ajungi să nu mai faci diferență între realitate și ceea ce a creat inteligența artificială. Ți s-a întâmplat să urmărești conținuturi video sau să asculți conținuturi audio și să nu poți distinge care e real și care e creat de inteligența artificială?
A.I.: Sunt destul de antrenat ca să îmi dau seama. Am testat și eu modele de ultimă generație, chiar au ajuns la nivelul la care o poză de sine stătătoare e foarte greu de izolat ca fiind AI. Problema e în context. Multe astfel de modele nu știu să mențină un context. Le ceri să îți facă mai multe poze în același peisaj sau în aceeași cameră, dar la un moment dat amestecă elementele. Sunt atât de bine antrenate pe oameni, pot să îți facă același om să arate la fel mereu. Nu sunt încă antrenate pe ceea ce e în jurul omului. Până și eu am momente când trebuie să mă uit de mai multe ori la aceeași poză sau video. Ăsta e viitorul, trebuie să îl accepți așa cum e.
R: Dar trebuie să punem frână. Să nu ne acapareze viețile…
A.I.: Eu zic că dacă se va umple internetul cu elemente create de inteligența artificială, o să învețe oamenii să trăiască în viața reală decât să trăiască pe internet.
R: Erau la un moment dat niște discuții, să fie interzise rețelele sociale pentru elevii cu vârsta sub 16 ani sau măcar limitarea telefoanelor. Tu cum vezi această problemă?
A.I.: Înțeleg de unde vine gândirea aceasta, dar mi se pare că e imposibil să limitezi accesul la tehnologie. Mai ales cum am participat și la olimpiada de securitate cibernetică, dacă un copil vrea să treacă pe lângă anumite bariere, poate. Da, e mai mult falsificarea blocării. Dacă toată lumea o să creadă că e blocat, probabil nu va mai folosi așa mult rețelele sociale, dar în realitate nu poți bloca complet accesul. Într-un fel e lipsit de sens. Rețelele sociale nu sunt nesănătoase, ci e greșit modul în care le folosesc copiii. Mai degrabă ar trebui să fie educați, învățați ce rost au aceste rețele sociale. Văd în jurul meu foarte mulți care își pun o valoare nu foarte mare pe modul în care se expun pe rețelele sociale și uită de ce e important în viață. Pentru ei acest lucru devine important în viață, ori asta e o problemă. În realitate, dacă continui tot așa, la un moment dat își dau seama că nu au făcut nimic, nu le-a ajutat cu nimic și au pierdut doar timpul. Problema e că foarte mulți își dau seama prea târziu.
R: Ai reușit ani la rândul să ajungi în etapa națională la Olimpiadele de Informatică, Securitate Cibernetică, iar în acest an la Inteligența Artificială. Cum a fost experiența aceasta? Iată, să ajungi în faza națională a competiției.
A.I.: A fost una dintre cele mai importante și interesante experiențe din viața mea. Ajungi acolo și se presupune că ai participat la olimpiadă pentru că îți place mult materia în sine. Sunt oameni pasionați de aceeași disciplină. E greu să găsești oameni care să fie și pasionați și să fie și la un nivel atât de înalt. Am făcut schimb de informații, cum eu am fost de mic la olimpiadă, m-au ajutat foarte mult colegii mai mari. Cu această idee am mers la națională, să mă împrietenesc cu cei mai mari și să învăț de la ei cât mai multe. Acum a venit și rândul meu. Am ajuns și eu să fiu cel mai mare și să îi ajut pe cei mai mici.
R: Având în vedere că îți place informatica, sunt momente în care te tentează să petreci mai mult timp liber în fața tehnologiei?
A.I.: Din contră. Când mă pun la calculator e ca și cum m-aș pune să muncesc. Când eram mic, mă jucam foarte mult pe calculator, de acolo a început pasiunea pentru informatică. Dar când stai foarte multe ore în fața calculatorului, mai bine ieși afară, să faci orice altceva, să ai momente de respiro.
R: Prin urmare, reușești să găsești un echilibru între utilizarea tehnologiei și studiul pentru școală…
A.I.: Da, mi se pare imposibil să excelezi de-adevăratelea și să nu ai grijă și de sănătatea ta mintală. Am observat și la cei care sunt mai buni ca mine, am vorbit cu mulți care au fost și în lotul național, de obicei, sunt oameni echilibrați, nu ar putea să muncească așa de mult la materia unde excelează dacă nu ar păstra acest echilibru.
„E plăcut să știi lucruri, face parte din ființa umană dorința de a ști cât mai multe”
R: Care sunt materiile tale preferate?
A.I.: Informatica, matematica, îmi place sportul. Sincer, toate materiile îmi plac. Și limba română îmi place mult, apreciez cititul și ce facem la ora de limba română, doar că curricula școlară necesită să studiem doar anumiți autori și nu e așa de plăcut cum ar putea fi dacă am avea o gamă mai largă de autori.
R: La ce materii excelezi?
A.I.: La informatică. Am medii bune la școală. În ochii mei excelența înseamnă să ai rezultate mai mult decât ce se face la școală.
R: Ce te motivează să studiezi intens aceste discipline școlare?
A.I.: Pur și simplu e plăcerea. E plăcut să știi lucruri, face parte din ființa umană dorința de a ști cât mai multe.
R: Ce metode de învățare funcționează cel mai bine pentru tine?
A.I.: Aceasta e o întrebare capcană. Sincer să vă zic, pur și simplu mă pun să învăț și nu am o metodă anume. Învăț cât îmi e plăcut să învăț. În momentul în care mi se pare neplăcut mă opresc de la învățat, adică mai iau o pauză de o oră sau cât este și revin, decât să fac ceva ce nu îmi aduce plăcere. Mi se pare că, prin definiție, e cam imposibil să ajungi în stadiul meu și să fii tocilar. Să fii tocilar înseamnă să înveți materia și la scurt timp ai și uitat ce ai învățat. Am văzut la mulți colegi că îi ajută să-și facă un orar, să știe că de la ora aceasta la ora cealaltă fac un anumit lucru și apoi se apucă de altceva, dar mie nu îmi place să am un orar definit.
R: Ai avut momente când ai vrut să renunți?
A.I.: Eram în clasa a IV-a, mă pregăteam la matematică. Urma să dau admitere să intru în clasa a V-a la Colegiul „Gheorghe Șincai” și am zis: gata, m-am săturat. Aveam colegi care nu făceau nimic și eu m-am gândit: de ce nu pot să fiu ca ei? Ei nu au niciun stres. Dar mi-a trecut. După ce am crescut nu am mai avut asemenea momente. Câtă vreme învăț pentru că îmi place, de ce m-aș opri? Eu consider că am un talent în informatică și ar fi greșit să mă opresc să mai studiez.
R: Ținând cont că ești atât de pasionat de tehnologie, de inteligența artificială mai ai timp să citești? Îți place să citești?
A.I.: Nu citesc neapărat cărți culte. Îmi place cel mai mult să citesc fantezie și horror cosmic. Am încercat să citesc și cărți filozofice, am început Pe culmea disperării de Emil Cioran, dar e prea pesimist și nu pot susține tot ce scrie acolo.
„Mi se pare mai eficient să demonstrezi că citești decât să fii forțat să înveți doar anumite opere literare”
R: Spuneai că programa școlară de la limba română este limitată și că se studiază doar anumiți autori. Ce crezi tu că ar mai trebui să se adauge în programa școlară pentru a fi mai atractivă, de exemplu pentru liceeni?
A.I.: Mi se pare că ar trebui să se asemene mai mult cu ce ni se cere la evaluare. La evaluarea națională aveam un subiect unde ni se cerea să asemănăm un anumit text literar cu o altă operă literară citită în timp liber. Mi se pare mai eficient să demonstrezi că citești și să poți face asemănare între două opere, decât să fii forțat să înveți doar anumite opere literare scrise de anumiți autori și apoi să redactăm eseuri. E păcat pentru că mulți dintre autorii canonici, evident că sunt autori foarte buni, dar când toată lumea scrie același lucru, cu cuvinte diferite, dar punctezi aceleași lucruri nu mai are niciun farmec, nu mai prezinți nimic despre tine. Până și la matematică rezolvi o problemă într-un fel, altcineva o rezolvă altfel și ajungi la același rezultat, dar cel puțin în moduri diferite. Singurul loc în care te poți exprima e vocabularul pe care îl folosești. Foarte mulți tineri au un vocabular prost din cauză că nu citesc și stau pe social media. Problema e că și acolo din punctul de vedere al bacalaureatului nu se punctează vocabularul, ce cuvinte folosești, ci conținutul. Unul care folosește cuvinte simple s-ar putea să ia note mai bune decât mine care folosesc cuvinte mai extravagante.
R: Care crezi că sunt abilitățile tale?
A.I.: Eu aș considera că cea mai importantă abilitate este carisma. Din faptul că m-am putut împrieteni cu mulți oameni, am putut și să învăț. Eu la olimpiada națională am întâlnit multe persoane care m-au ajutat să învăț anumite lucruri din materie, fără de ei nu le-aș fi putut învăța niciodată singur. Sunt puțini profesori care se pregătesc pentru nivelul de națională. Și atunci e cazul să înveți de la cei mai mari. E altcumva când ai o relație prietenoasă și cu profesorii. Eu mă înțeleg bine cu majoritatea profesorilor. Ei depun efortul să predea materia, elevii se străduiesc să fie atenți, să învețe. Sunt un elev cuminte, nu deranjez orele.
R: Profesorii au avut rolul lor în transformarea ta?
A.I.: Da. Acesta e rolul lor să ghideze elevii, dar și colegii m-au ajutat cel puțin în maniera relaxării. Și aceasta face parte din muncă. A fost o perioadă, prin clasa a X-a când m-am pregătit foarte mult pentru olimpiadă și m-am desprins puțin din punct de vedere social. Nu a fost plăcut. M-am închis în casă și am studiat intens la informatică. Și nici rezultatele nu au fost foarte bune, nici eu nu m-am simțit foarte bine. Mi se pare relevant să ai oameni lângă tine.
R: Ce îți place să faci în timpul liber?
A.I.: Îmi place să merg la sală. Și îmi place să citesc. În rest, ca orice tânăr, ies cu prietenii, socializez. Ce rost are să socializez pe rețelele sociale? Rețelele de socializare sunt ca să instigăm socializarea în viața reală.
R: Ce planuri ai după terminarea liceului?
A.I.: Vreau să merg la facultate și să intru în câmpul muncii cât mai repede. În domeniul informaticii au fost mulți care s-au pregătit în domeniu. Trebuie să te distingi de ceilalți.
R: Ce sfaturi le-ai da colegilor pentru a nu se lăsa furați de tentațiile vieții?
A.I.: Trebuie să faci ca lucrurile bune să fie mai tentante decât lucrurile rele. Asta e și la învățat, și la muncit. E mai greu să oprești dorința de a nu face nimic. Mai bine faci să îți fie mai plăcut să înveți sau să studiezi.
