De o vreme încoace îmi dă tîrcoale o îngrijorare. Am îmbrăcat-o în praful unei discreţii din motive fireşti, i-am acordat atenţie sporită în scrisul meu. Nu stîrneşti lumea cu gîndurile tale dacă nu au proba realităţii. Dar nici să taci la nesfîrşit de grija prudenţei cînd trenul şuieră în gară. Sînt îngrijorat de înarmarea acestei părţi de lume care priveşte şi România. Ca om care doresc să fiu informat nu aflu în presă (că altfel unde?) poziţii limpezi ale autorităţilor române să ştim în ce ape ne scăldăm. Povestea aceea cu populaţia şi panicile nu mi se pare adecvată pentru aceste vremuri în care cercul se strînge. Am văzut trenuri cu armament străbătînd sudul ţării spre Mare. Apoi mult comentatul scut de la Deveselu. Vizita unor nave americane în Marea Neagră. Aplicaţiile tactice ale unor armate NATO în Transilvania. Apoi armament greu în Polonia. Înarmarea Ţărilor Baltice. Răfuiala pe faţă în Republica Moldova. SUA pregătesc înarmarea Ucrainei cu rachete antitanc şi alte tipuri de armament. Se doreşte descurajarea rebelilor proruşi din Estul Ucrainei care folosesc arme furnizate de Rusia. Oficialii americani şi europeni au opinii diferite despre posibila reacţie a Moscovei. Se mizează cu Rusia la masa negocierilor. Alţii cred că Rusia va escalada situaţia din Ucraina. Într-o seară un general în rezervă, domnul Constantin Degeratu, ne-a ţinut o lecţie despre pericolul care ne pîndeşte din partea Federaţiei Ruse. Dacă ieşirea la rampă are statut de diversiune nu am de unde să ştiu. Eu vă spun cîteva idei cam incomode pe care ni le-a spus generalul. Vă întrebaţi şi socotiţi. Plec de la gîndul că oamenii trebuie să fie informaţi. Cît mai aproape de adevăr. Ce ne-a spus generalul? Din 2009 Rusia a trecut la o formă de expansiune. Şi-a organizat dispozitivele militare pe criterii de război. Generalul cere să se decreteze stare de urgenţă în România. Deoarece România a fost singura ţară care a fost ameninţată de Rusia la Atena. Rusia face exerciţii de alarmare. Propaganda răsăriteană consideră România inamicul perfid al Rusiei.
Rusia nu va declara un război împotriva NATO, crede generalul, dar va profita de slăbiciunile noastre. Nu te aperi aşteptînd. În Republica Moldova NATO trebuie să se ţină de cuvînt. Rusia nu atacă, Rusia ocupă. Da, am văzut în Crimeea. A apărut şi scandalul cu vicepremierul rus Dmitri Ragozin care ar fi trebuit să aterizeze la Chişinău fiind invitat de preşedintele Igor Dodon să participe în Transnistria la evenimentele dedicate împlinirii a 25 de ani de la începutul misiunii de menţinere a păcii pe Nistru. Avionul cu delegaţia rusă a fost nevoit să se întoarcă la graniţa dintre România şi Ungaria iar aeronava a aterizat la Minsk. Decizia a fost luată deoarece vicepremierul rus are interdicţie de a survola spaţiul aerian românesc. Cred că toată chestiunea a fost o provocare. Republica Moldova nu are nimic de sărbătorit. Războiul său pentru independenţa de stat a fost pierdut în faţa Federaţiei Ruse. Acordul dintre Elţîn şi Snegur a pus capăt conflictului de pe Nistru. A fost de fapt o formă de capitulare a Republicii Moldova în faţa unei armate cantonate în regiunea separatiştilor. Eram pe Nistru în acea perioadă la Vadu lui Vodă. Am văzut o mînă de voluntari, poliţişti şi patrioţi care s-au confruntat cu separatiştii, bine ajutaţi de Moscova. Care a păcălit Republica Moldova. Un stat fără trupe, fără capacităţi de a se apăra în faţa Rusiei. Mai ţineţi minte sfidarea generalului Lebed la adresa României, care ameninţa că în cîteva ore poate fi cu trupele la Bucureşti. Mă întorc la generalul nostru în rezervă. Spune ferm şi fără ezitări: clasa politică trebuie să se trezească, poporul român trebuie să ştie. Acum mă întreb: pensiile colosale au favorizat plecarea din armată. Nu-i o diversiune? Ni se spune că nu sîntem într-o perioadă de pace. Clasa politică ar trebui să abordeze în cunoştinţă de cauză această delicată şi se pare urgentă stare. Mai cred că o ţară este puternică dacă are o armată puternică. Nu doresc a speria pe nimeni. Dar nici ignoranţa nu-i o soluţie. Deocamdată consider intervenţia generalului Degeratu o lecţie de istorie recentă. Aştept să fie contrazis. Pentru liniştea noastră. Să nu fie prea tîrziu.
