Un studiu al Comisiei Europene, transmis de BNR, arată că UE este împărţită în două, în privinţa plafonării sau nu a dobânzilor la credite. Totuşi, studiul citat de banca centrală arată că în cea mai mare parte a lor, ţările care au adoptat legi pentru acest aspect folosesc diferenţiat plafonarea. Majoritatea au optat pentru scheme de calcul care se modifică în timp, bazându-se în principal pe rata medie a dobânzilor din piaţă, stabilită, în cazul României, lunar, de către BNR.
După ce Senatul a aprobat două dintre proiectele de legi propuse de senatorul Daniel Zamfir, BNR a trimis presei concluziile unui studiu al Comsiei Europene referitor la plafonarea dobânzilor. Acesta defineşte termenul „restricţii asupra ratelor dobânzii” ca însemnând toate prevederile legale care limitează preţul în contractele de credit. Mai exact, respectivul studiu arată că avem de-a face cu o problemă complexă, chiar dacă 14 ţări din UE au decis să aplice anumite plafoane asupra dobânzilor contractuale la credite, iar alte 13 ţări au optat să nu facă acest lucru.
Majoritatea ţărilor care au ales să plafoneze dobânzile utilizează rate medii ale dobânzilor pieţei şi foarte puţin ţări folosesc rata de referinţă a băncii centrale pentru a stabili un nivel optim de dobândă maximală. Există şi ţări care au o rată unică de dobândă, dar cele mai multe optează pentru stabilirea de rate multiple pentru diferite tipuri de credit, sume împrumutate şi scadenţe.
