Au apărut şi în România plantaţiile de mur fără spini, bazate pe fonduri europene, cu material de plantare adus din Occident, dar iată că murele nu se vînd, iar piaţa europeană este ocupată de producătorii mari. Se întîmplă ce s-a întîmplat şi cu fermele de melci, sau cu fermele de ciuperci, struţi, afin, zmeură, alun. Cîtă vreme pe piaţa ţărănească există fructe de pădure ecologice, consumatorii români le preferă pe acestea, nu cumpără mure uriaşe din supermarket, dar cu gust fad, obţinute prin fertilizare chimică.
Fără piaţă de desfacere, murele se usucă şi cad pe pămînt. Nu este suficient să produci fructe multe şi frumoase, nu le caută nimeni, iar dacă le ambalezi şi le duci la piaţă, constaţi că nu cîştigi nimic, la concurenţă cu fructele de pădure culese de ţigani. Pentru a nu pierde, murele pot fi transformate în vin, sirop, dulceaţă, dar e nevoie de altă investiţie şi de alte autorizaţii.
Fabricile de dulceaţă oferă 3 lei pe kilogramul de mure, plus transportul, ceea ce nu e rentabil. Pe piaţa liberă, murele se vînd cu 7-9 lei/kg. Dar preţul e în scădere, la 4,50 lei/kg. Este scump să culegi murele cu mîna, însă în occident există maşini de cules mure.
