Ung, Ungvar, Ujgorod este un oraş din Ucraina pentru care românii, ungurii şi rutenii
au denumire proprie, numele lui fiind dat de fluviul Ung care străbate această localitate. Ba mai mult. Pe drum, am obserat pe indicatoarele de presemnalizare din Ungaria că direcţia spre Ujgorod este semnalizată ca direcţie spre Ungvar. Abia în apropiere de vamă apare denumirea de azi a oraşului, Ujgorod.
Izvoare istorice scrise (Gesta Hungarorum – Faptele Ungurilor) ne spun că, pe la anul 896, venind dinspre Galiţia, după trecerea Carpaţilor Păduroşi pe la trecătoarea Frasin (Körösmezö), ungurii cuceresc cetatea Ung. Se aşază aici pentru o vreme, suficientă ca popoarele din această zonă să le atribuie numele de unguri, pentru a-i deosebi de alte etnii, denumire pe care o poartă şi azi. „Hungari dicti sunt a castro Hungu eo…” (S-au numit unguri după fortăreaţa Ungu) scria Anonymus, notarul unuia dintre cei patru regi unguri cu numele de Béla. Localitatea se dezvoltă, iar în perioada dualismului austro-ungar devine un important centru economic, social şi cultural. Spre acest centru îşi îndreptau privirea maramureşenii care doreau şi puteau să facă studii liceale.
Unul dintre aceştia era Vasile, fiul lui Mihai Lucaciu, învăţător şi cantor în comuna Apa, comitatul Satu Mare. Vasile Lucaciu s-a născut în anul 1852, în Apa, judeţul Satu Mare, iar clasele primare le-a făcut la Baia Mare, deoarece tatăl său a fost numit învăţător în acest oraş, în anul 1858. Unchiul lui Vasile Lucaciu, Nicolae Toth, era profesor de teologie la Liceul din Ungvar. Acesta şi-a asumat sarcina găzduirii lui Vasile Lucaciu pe timpul frecventării cursurilor şi, astfel, tânărul Vasile ajunge elev aici, în oraşul de pe râul Ung. După datele pe care le aveam despre şcoala în care a învăţat Vasile Lucaciu, după locul de amplasare şi după vechimea construcţiei, am tras concluzia (fără a avea dovezi materiale certe) că aceasta este clădirea în care acum funcţionează Gimnaziul T. G. Şevcenco, situată pe malul drept al râului Ung. Aici, la această unitate de învăţământ la care a întâlnit copii de etnie slovacă, ruteană şi chiar poloneză, unde cursurile erau numai în limba maghiară, tânărul adolescent Vasile Lucaciu simte cu adevărat nedreptatea socială pentru copii de altă etnie decât cele duale de la putere. De asemenea, „spiritul său neastâmpărat n-a putut suporta rigoarea bătrânului teolog, dar mai ales patriotismul maghiar nejustificat al unchiului său”, scria mai târziu Tiron Albanii despre perioada în care Vasile Lucaciu urma cursurile la acest liceu. Numai aceste argumente sunt suficiente pentru a înţelege de ce, în anul următor, îl găsim pe elevul Vasile Lucaciu la Oradea Mare. Frumuseţea râului Ung, cu vegetaţia-i generoasă (poate, încă de pe atunci, au fost plantaţi teii monumentali de pe aleile malurilor acestuia), îl va face pe Vasile Lucaciu să vorbească frumos despre acest oraş şi mai ales despre satele din dreapta Tisei.
De altfel, părintele dr. Vasile Lucaciu va reveni în această zonă în calitate de candidat şi apoi ca deputat ales în Circumscripţia Sighet pentru Parlamentul României întregite, în urma alegerilor din 2-4 noiembrie 1919. Din această Circumscripţie făceau parte, pe lângă oraşul Sighetul Marmaţiei, şi comunele: Handal, Saplonţa, Apşa de jos, Slatina, Sarasău şi Apşa de Mijloc, majoritatea dintre acestea fiind în dreapta Tisei. Iată o caracterizare a acestui mare tribun al neamului românesc, supranumit „Leul de la Şişeşti”, făcută de către Octavian Goga: “Frământarea politică a românismului încătuşat sub austro-unguri se confrunta cu zbuciumul lui personal. În această vreme, oriunde a fost Ardealul luptător, oriunde s-au afirmat drepturile lui de existenţă, fie că s-au răscolit valurile sentimentului popular, dincolo şi dincoace de Carpaţi, fie că s-au strigat adevărurile în faţa duşmanului sau în obrazul umanităţii, oriunde a fost risipă de energie, oriunde au fost suferinţele pentru neam, pretutindeni a fost, că aşa a vrut să fie, acest popă din Şişeşti, mândru ca un senator roman şi frumos ca un cardinal de pe vremea renaşterii italiene”.
Gavril BABICIU
