Coştiui. Săgeată lipsă spre Castel!

Ne-a sunat la redacţie Kato neny din satul Coştiui, comuna Rona de Sus, „pârându-l” pe primarul Ioan Romaniuc pentru că nu s-a ţinut de cuvânt. Adică, deşi a promis, Primăria nu a montat un semn indicator spre castelul voievodului Apaffi din satul Coştiui. Katolna neny, pe care o cunoaşte toată lumea, locuieşte în apropierea vestitelor băi sărate, iar turiştii care vin în zonă mereu întreabă încotro trebuie să meargă spre castel, întrucât clădirea pe care au văzut-o din exterior adăposteşte şcoala din sat şi nu prea seamănă a castel. Şcoala funcţionează de fapt în edificiul cunoscut a fi castelul cu pricina, unde era odinioară sediul administraţiei minelor. Primarul comunei a recunoscut că a uitat de săgeată, indicatorul fiind montat doar la intrarea în Coştiui. “De aceea e bine ca oamenii să vină la Primărie cu cereri scrise – zicea primarul comunei. Pe baza lor puteam solicita Inspectoratului Şcolar sau Direcţiei pentru Cultură Maramureş aprobarea mon­tării pe faţada şcolii a unei plăcuţe adiţionale care să amintească despre castel. Castel care s-ar fi autodemolat, dacă nu mutam acolo şcoala şi nu refăceam din temelii construcţia veche.”
Localitatea Coştiui a fost atestată documentar din anul 1353.
Calea ferată cu ecartament îngust Sighet – Coştiui (15,6 km) a fost inaugurată în 1883. În 1897 s-a introdus curentul electric, perioadă în care s-au dezvoltat şi băile sărate Coştiui. Noile Băi sărate au fost deschise în anul 1967. Microrelieful vechilor suprafeţe cu exploatări de sare, cu numeroase excavaţii sau surpări, ocupate azi de bălţi, mlaştini sau cu vegetaţie care creşte pe soluri sărate certifică exploatarea antică, la suprafaţă, a sării în excavaţii cu adâncimi de până la 10 m. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1933, din cauza nerentabilităţii. Cu excepţia ocnei Apaffi, toate vechile ocne sunt prăbuşite şi umplute cu apă. Ocna Apaffi, începută în anul 1580, este singura ocnă de sare din Maramureş care are formă de clopot. În perioada interbelică, ocna Apaffi era încă vizitabilă. În vecinătatea ocnei se află lacul rezultat în urma surpării minei Ferencz. Concentraţia de sare a apei din bazinul de la Coştiui este mai bună decât a apei din Marea Moartă.
În baza de agrement am întâlnit două familii din Baia Mare şi Târgu Lăpuş, cazate la căsuţele din camping. ”De mulţi ani venim în fiecare vară la băi, la Coştiui. Peisajul este minunat. Peste tot e verdeaţă. Ştrandul este administrat de o nouă firmă şi suntem foarte mulţumiţi de condiţiile de aici. La piscina cu apă sărată sunt 12 duşuri cu apă dulce caldă şi 10 cabine de schimb. Avem la dispoziţie şi un bar şi o terasă. Din păcate, astă-noapte (sâmbătă spre duminică), nu am putut dormi din cauza muzicii date la maxim la o casă de vacanţă de pe deal. Acesta a fost şi motivul pentru care azi, familia de francezi pe care am găsit-o aici, în camping, s-a urcat în rulotă şi a plecat”.
La Coştiui merită a fi vizitate şi statuia Sf. Ioan de Nepomuk – patronul minelor (datează din anul 1742), biserica ucraineană greco-catolică, biserica romano-catolică Sf. Ioan (1807-1812), Biserica Calvaria (1841-1842),  Capela Sf. Ana, Capela Fecioara Maria şi pădurea de larice.