Miercurea trecută, la invitaţia Direcţiei pentru Cultură a judeţului Maramureş, o delegaţie de 25 specialişti, muzeografi, cercetători, directori ai instuţiilor regionale de cultură din Polonia şi Ucraina au făcut un tur al Maramureşului, pe traseul: Baia Mare, Şurdeşti, Plopiş, Budeşti, Bârsana, Deseşti. Scopul a fost acela de a vedea bisericile şi mănăstirile maramureşene – monumente UNESCO, de a vedea moştenirea culturală comună din Carpaţii Răsăriteni, din centrul geografic al Europei, centru situat în Ucraina, aproape de România, Ungaria, Slovacia şi Polonia. Să recunoască Cultura Cucuteni (5.500-2750 ÎH), care se întindea pe o suprafaţă de 350.000 kilometri pătraţi, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei.
Dr. Ion M. Botoş, fondatorul şi proprietarul Muzeului de Istorie şi Etnografie a românilor din Transcarpatia, de la Apşa de Jos, traducea în română că dl. Ivan Ivanovici, directorul Secţiei Regionale de Cultură de la Ujgorod, dar şi delegaţii din raionul Teceu, cât şi polonezii au fost foarte încântaţi de cele văzute şi de ospitalitatea gazdelor maramureşene, mulţumind personal directorulul Direcţiei pentru Cultură Maramureş, dr. Ioan Marchiş, pentru prezentările făcute pe traseu şi pentru dialogurile fructuoase, care au avut loc pe parcursul unei zile terminate sub clar de Lună. E lăudabilă iniţiativa ca reprezentanţi din ţările situate în centrul geografic al Europei să se întâlnească şi să se cunoască reciproc, să cunoască şi recunoască cultura ţării şi a vecinilor.
“Fiecare ţară separat nu poate face mare lucru, de aceea e bine să lucrăm împreună, să cunoaştem şi recunoaştem străvechea Cultură Cucuteni – spunea dr. Ioan Marchiş. Noi ne asemănăm pentru că avem acelaşi fond cultural şi trebuie să ne susţinem reciproc”.
Traducerile s-au făcut în rusă, ucraineană, română şi engleză. De citit, s-a citit româneşte. Dacă la început, participanţii păreau distanţi (poate şi din cauza ucrainenilor care au întârziat oleacă la vama Halmeu, aceştia invocând drumul rău din ţara lor), seara, la despărţire, toţi au devenit foarte buni prieteni. Semn că dialogul transfrontalier este singura cale!
