Trecem printr-o revoluţie a comunicării, de la cuvintele scrise am ajuns în secolul al XXI-lea la tirania imaginii. Totul este imagine digitalizată, bazată pe pixeli. Cu 0 şi 1, trăim într-un univers cotidian al comunicării electronice în masă prin internet. Adaptarea la acest nou sistem nu este lesnicioasă, dar stă în puterea şi înţelepciunea noastră să ne ferim de efectele negative ale abuzului sau dependenţei de imagine.
Depindem de vizual, nu ne putem desprinde de smartphone şi de laptop, transmiterea de informaţii prin mijloacele postmoderne ne stîrneşte imaginaţia şi în mintea noastră se formează universuri ficţionale detaliate, cu efect de regulă pozitiv asupra gîndirii, afectivităţii şi voinţei. În caz de abuz, efectele vor fi negative, senzaţia de libertate se transformă în însingurare şi stres, rămînem captivi în oceanul eteric al world wide web, pierdem contactul cu realitatea, ne diminuăm capacitatea de reflecţie şi dorinţa de cunoaştere a propriului eu. În sufletul încorsetat cu imagini, începe să locuiască altcineva, pe care nu-l recunoaştem, străinul acela ne sperie.
Părinţii se plîng că fiii lor stau ziua şi noaptea cu tableta sub ochi. Oare nu este prea mult, se întreabă. Sînt temători că excesul de internet va avea efecte nefaste. Ar fi imposibil să renunţăm la tehnologia IT. Dacă nu putem face pauze, măcar acasă să abandonăm reţeaua de păianjen www, în care omul psihologic fragil se prinde ca o muscă. Măcar în timpul liber să ne eliberăm de acest joc periculos ce afectează ochii şi sistemul nervos. Comunicarea tradiţională, directă cu oamenii, prin sunet şi imagine vie, este agreată de psihologi. Omul modern, rătăcit printre site-uri, îşi poate regăsi echilibrul în grupul familial sau în cercul de prieteni.
Cultura vizuală o domină pe cea scrisă. Nici femeile în vîrstă nu mai buchisesc Psaltirea, ci urmăresc slujba pe postul Trinitas. Tinerii preferă să vadă filmul Ion, decît să citească romanul lui Rebreanu. Lectura literelor este înlocuită cu imaginea mişcătoare. Nu doar cultura este acaparată, toată societatea depinde de vizualul livrat ca marfă şi publicitate. Lumea în acest fel s-a diversificat, cu cît eşti mai diferit, cu atît mai bine, nimeni şi nimic nu seamănă, uniformizarea este repudiată.
Cultul imaginii a dus la dezvoltarea zonelor legate de imaginaţie şi fantezie. Contemporanii se simt atraşi de ezoterisme, de domeniile speculative, în care închipuirea domină raţiunea. Dar şi aceste evaziuni se bazează pe imagine. Tatuajele sînt imagini, ai unul mic undeva pe piele… Grija faţă de corpul uman a produs indivizi interesaţi de propriul trup, intimitatea fiind abandonată, totul se petrece la vedere, biologicul nu ne este străin. Idealul perfecţiunii ne determină să ne artificializăm, să fim interesaţi mai mult de imaginea exterioară, şi să abandonăm curăţarea periodică a ecranului interior de cristal fin…
Cum eşti cu adevărat, dacă imaginea ta postată pe reţelele virale este una de gînditor? N-are relevanţă sărăcia, dacă imaginea percepută de internauţi te arată ca om bogat. Ai o sută de prieteni virtuali, ce nu pot ţine locul celui din copilărie. Comunicarea în masă generează idei capabile să aducă consens în grupul mic şi apoi în grupul mare. Complicitatea niciodată nu generează mai multe sensuri, nu desparte iraţionalul de adevărul unic. Cunoscîndu-ne pe noi prin reflecţie, ne putem realiza, chiar dacă drumul spre sine duce prin lumea virtuală. Uzaţi, nu abuzaţi!
