Sâmbătă, în Sala de Festivităţi a Palatului Cultural din Sighetu Marmaţiei, a avut loc evocarea filosofului Ion (Jean) Bălin, moderată de prof. univ. dr. Ştefan Marinca. Peste cincizeci de sigheteni, călineşteni, băimăreni, petroveni şi vişeuani l-au evocat pe maestrul filosof Jean. Călineştenii i-au acordat titlul de Cetăţean de Onoare post-mortem al comunei – titlu înmânat surorii celui evocat, de către viceprimarul Călineştiului.
Despre personalitatea, viaţa şi opera lui Ion Bălin au vorbit sau recitat: primarul Sighetului, Ovidiu Nemeş, prof. dr. Ion Petrovai. pr. Vasile Luţai, dr. Ioan Marchiş, Marin Slujeru, Echim Vancea, dr. Gheorghe Mihai Bârlea, prof. universitar dr. Alexandru Dumnici, pr. Ioan Paul Tomoiagă, Gavril Ciuban, dr. Ion Hotea, Vasile Tivadar şi, nu în ultimul rând, Ştefan Marinca, ec. Vasile Tepei, av. Toader Şuştic – iniţiatorii şi susţinătorii de bază ai manifestării. S-a citit o emoţionantă scrisoare in memoriam Jean Bălin, din partea fostului său elev dr. George Leordean. După momentul evocator de la Palat, în faţa Liceului Pedagogic ”Regele Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei (pe care Jean l-a absolvit), a avut loc dezvelirea bustului prof. univ. dr. Ion Bălin (1947-2006), realizat de sculptorul dr. Ioan Marchiş. Dezvelirea a fost precedată de un parastas oficiat de către cei 3 preoţi prezenţi.
În coordonarea prof. dr. Nicolae Iuga, a apărut acum 2 ani un volum colectiv, In Memoriam, tribut celui care a fost Excelenţa Sa, profesor universitar doctor, Ion Bălin, Ambasador al României în Regatul Marocului.
Volumul reuneşte texte semnate de treizeci de personalităţi din ţară şi străinătate, demnitari, membri ai Academiei Române, cadre didactice universitare, scriitori, publicişti, dar şi foşti elevi şi prieteni ai renumitului profesor care, la începutul carierei sale, a funcţionat câţiva ani, ca profesor de Filosofie la Colegiul Naţional «Dragoş Vodă» din Sighetu Marmaţiei, precum şi o sugestivă colecţie de fotografii şi facsimile cu valoare documentară. Filosoful Ion Bălin, Jean pentru prieteni, s-a născut la 1 ianuarie 1947 în Călineşti (Maramureş). Urmează Liceul Pedagogic din Sighet, pe care îl absolvă în 1966. Între 1966-1971 este student la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, remarcat ca un vârf al generaţiei sale. La absolvirea facultăţii lucrează, pentru scurtă vreme (în 1971-1972), la un ziar în Bucureşti, după care va fi profesor de filosofie la Liceul „Dragoş Vodă” din Sighet, între 1972-1978. În 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din Bucureşti, unde va rămâne până în anul 2001, când pleacă la Universitatea „Titu Maiorescu” şi funcţionează aici ca profesor universitar până la sfârşitul prematur al vieţii sale. Doctoratul în Filosofie îl susţine la Universitatea din Bucureşti, în 1984, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. După 1990, este fondatorul şi mentorul săptămânalului de satiră politică „Academia Caţavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foşti studenţi ai profesorului Bălin. Între anii 1997 şi 2001 a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestaţie diplomatică excepţională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale. În ultimii ani ai vieţii, şi-a petrecut o mare parte a timpului la Baia Mare, unde a fondat săptămânalul regional „Jurnalul de Vineri”. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj.
”Filosoful Ion Bălin avea o inteligenţă strălucită şi o erudiţie vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică. Când contrazicea pe cineva, prelua afirmaţiile preopinentului şi le dezvolta, cu voluptate şi persuasiune irezistibilă, până la cel mai desăvârşit absurd. Când se deda la astfel de exerciţii, ludice în fond, în jurul lui se crea o atmosferă de balamuc. Era ca un spectacol al puterii spiritului asupra lumii obiectuale, al spiritului care este capabil să dizolve totul. Cunoştea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă şi neologistică la extrem” – îşi aminteşte prietenul său, dr. Nicolae Iuga. Ion Bălin moare, la 3 aprilie 2006, la Bucureşti, în etate de 59 de ani. Cărţile pe care le-a lăsat în urma sa sunt: Reflecţii de semiologia literaturii, Pan Publishing House, 1995; Silogistica tradiţională şi modernă. Contribuţii româneşti, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996 (Premiul Academiei Române, 1997); Forme şi operaţii logice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1998; Sociologia noologică, Ed. Nemira, Bucureşti, 2003.
