Prin Directiva 92/85/2000 a Consiliului Europei au fost promovate măsuri de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curînd sau care alăptează. Acest act normativ european este obligatoriu pentru toate statele membre.
În privinţa concedierii, art. 10 pct. 1 al acestei Directive obligă statele membre să întreprindă măsurile necesare pentru a interzice „concedierea lucrătoarelor în perioada de la începutul sarcinii pînă la terminarea concediului de maternitate”. Excepţie fac cazurile speciale, care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţiile şi/sau practicile naţionale, cum ar fi falimentul societăţii, reorganizarea judiciară sau dizolvarea angajatorului. Art. 60 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii stabileşte că nu poate fi dispusă concedierea „pe durata în care femeia salariată este gravidă”, în măsura în care angajatorul a luat la cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere”. Ceea ce înseamnă că, indiferent de motivul legal pe care se întemeiază actul angajatorului, care a cunoscut starea salariatei (art. 61, 65 sau 68 din Codul Muncii), decizia este lovită de nulitate. Art. 21 alin 1 lit. c) din OUG nr. 96/2003 interzice concedierea salariatei gravide „din motive care au legătură directă cu starea ei”. În temeiul acestei prevederi legale, salariata gravidă poate fi însă concediată pentru un motiv cum este, de pildă, cazul arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 30 de zile (art. 61 lit. b) din Codul Muncii). Art. 60 alin. 1 lit. c) din acelaşi Cod instituie o prezumţie legală, conform căreia concedierea salariatelor gravide are legătură cu starea lor fiziologică şi de aceea este interzisă. Interdicţia concedierii salariatei gravide este valabilă şi în perioada de probă înscrisă în contractul individual de muncă, părţile putînd să denunţe continuarea contractului „fără a fi necesară motivarea acesteia” (art. 31 alin. 3 Codul Muncii). Codul Muncii mai prevede reglementări clare şi în privinţa interdicţiilor de concediere şi cînd munca este prestată cînd salariata gravidă este angajată pe perioadă determinată, ca şi în alte situaţii. Interdicţia concedierii nu are caracter absolut, dar decizia angajatorului de concediere este validă numai în cazurile excepţionale, care nu au legătură cu starea de graviditate a femeii.
Vasile GAFTONE
