Miercuri, 26 august 2015, în urma avariei de la mina Leşu Ursului, apa râului Bistriţa în zona localităţii Broşteni, judeţul Suceava, a devenit portocalie. Apa şi nămolul acumulate au exercitat presiune asupra digurilor atât de mare încât au cedat, după doar doi ani de la execuţie şi în final au deversat. Lucrările de închidere a acestei mine au fost terminate în 2013. Situaţia se poate repeta la orice mină închisă din ţară!
Cele 21 de mine şi cariere ale Companiei Naţionale REMIN Baia Mare, situate în judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Suceava şi Satu Mare, au fost aprobate în etapa I, pentru închidere definitivă, prin H.G. nr. 816/1998. Cheltuielile pentru activităţile şi monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a minelor şi carierelor au fost aprobate prin H.G. nr. 926/2003. S.C. Conversmin Bucureşti, în numele Ministerului Economiei, este autorizată să gestioneze fondurile destinate închiderii minelor, refacerii mediului şi monitorizării lucrărilor de implementare a contractelor şi de monitorizare postînchidere.
În Maramureş, sunt aprobate pentru închidere definitivă, din patrimoniul C.N. Remin şi al fostului I.P.E.G. Maramureş, cât şi al S.C. Mineral Radioactiv Măgurele, peste 70 de mine, la care se adaugă haldele de sterile de mină şi iazurille de decantare a sterilelor de flotaţie. Acestea fiind situate în bazinul hidrografic Tisa-Someş, râuri transfrontaliere, necesită monitorizare permanentă.
Desigur, inundarea reprezintă o parte integrantă a procesului de închidere şi reabilitare a minei. După finalizarea activităţilor pregătitoare (rambleierea golurilor, stabilizare, scoaterea utilajelor, recuperarea metalelor şi a altor materiale reciclabile), evacuarea apei de mină se reduce şi, în final, este oprită. Este cunoscut că inundarea unei mine cu evacuarea apelor prin galerie conduce la formarea unei sarcini hidraulice în spatele zonei îndiguite, la modificări ale debitelor de descărcare şi ale punctelor de drenaj, precum şi modificarea calităţii apei, cât şi probleme generate de golurile subterane, dacă nu au fost rambleiate corespunzător.
În baza Strategiei industriei miniere pe perioada 2004-2010, prin ordin al Prefectului judeţului Maramureş, a fost constituit Consorţiul comunitar minier, care includea reprezentanţi ai primăriilor din localităţile miniere, sindicate, patronate şi ai autorităţilor teritoriale de mediu şi ape. Odată cu încetarea în 2007 a activităţii miniere, în mod tacit a încetat şi activitatea Consorţiului, care printre altele avea şi sarcina să analizeze documentaţiile privind închiderea minelor. Lucrările de închidere şi ecologizare a obiectivelor miniere se află în diverse stadii de execuţie. Accidentul ecologic de la mina Leşu Ursului, din patrimoniul Remin, ar trebui să dea de gândit celor îndrituiţi cu proiectarea lucrărilor de închidere, avizarea documentaţiilor, executanţilor de lucrări şi a celor însărcinaţi cu urmărirea execuţiei.
Monitorizarea factorilor de mediu şi a amenajărilor de la suprafaţa minelor (a stabilităţii suprafeţei, a apei, stabilităţii haldelor de roci sterile şi a structurilor de îndiguire a iazurilor de decantare, a ecosistemelor şi vegetaţiei) se realizează atât în perioada de închidere, cât şi postînchidere. Aceste mine, iazuri şi halde, prin metalele conţinute, constituie o avuţie naţională. Este regretabilă o recentă ”opinie”, că, în acest secol, Maramureşul nu va mai avea minerit! Nu împărtăşim această opinie, nu putem fi de acord cu ea. În Maramureş, la nevoie, în maximum trei luni de zile, mina Baia Sprie Est poate fi repusă în producţie. În judeţ, există peste 300 de specialişti care prin munca prestată deservesc fostele unităţi/activităţi miniere. Ţara are nevoie de metale, iar maramureşenii de noi locuri de muncă bine plătite! (ing. Aurel PANTEA)