Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în educaţie
La începutul noului an şcolar, adresăm elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice părinteşti binecuvântări şi gânduri de încurajare pentru o nouă activitate.
Întrucât bazele educaţiei se pun în familie, este esenţial ca părinţii, bunicii şi rudele elevilor să conştientizeze rolul major pe care îl au în formarea personalităţii acestora şi mai precis în formarea caracterelor, în promovarea valorilor perene sau permanente şi în protejarea copiilor de anturajele nocive şi de unele influenţe negative ale internetului.
Dacă bazele educaţiei se pun în familie, şcoala are rolul de a continua actul educativ, atât prin oferirea unui bagaj informaţional riguros, cât mai ales prin formarea personalităţii depline a elevului, dornic să participe la viaţa comunităţii prin calităţi reale şi spirit creator, deoarece informarea, fără o formare spirituală a omului, nu dezvoltă persoana ca fiinţă comunională şi relaţională. Aşadar, educaţia integrală, în adevăratul sens al cuvântului, presupune şi o formare în spiritul comuniunii, inclusiv conştientizarea apartenenţei la o comunitate de oameni meniţi să se dezvolte, să lucreze şi să progreseze împreună în demnitate şi creativitate.
Respectul de sine şi respectul faţă de ceilalţi reprezintă valori fără de care o societate nu se poate dezvolta în mod armonios. Părinţii şi profesorii trebuie să valorifice talanţii fiecărui copil, să îl înveţe că este capabil şi valoros ca persoană unică şi irepetabilă creată după chipul lui Dumnezeu. Fiecare elev trebuie încurajat să îşi pună în valoare darul său unic primit de la Dumnezeu, dar şi să respecte darurile sau talentele celor din jurul său. De asemenea, buna cuviinţă şi respectul faţă de părinţii care l-au crescut şi faţă de educatori, învăţători şi profesori trebuie cultivate, nu ca o obligaţie, ci ca pe o lumină a sufletului frumos, ca o recunoştinţă faţă de cei care îşi dedică întreaga viaţă creşterii, educării şi formării copiilor şi tinerilor.
Biserica, prin rolul ei educaţional şi călăuzitor de veacuri, doreşte să vină în întâmpinarea nevoilor societăţii, constituindu-se într-un reper spiritual şi un sprijin moral atât în vremuri bune, cât şi în situaţii de criză. Amalgamul de stimuli, de evenimente, de false valori promovate adesea ca modă a zilei pot dezorienta familiile, dar şi şcoala. De aceea, rolul Bisericii este acela de a promova valorile permanente şi reperele autentice verificate în timp îndelungat.
Astăzi, într-o lume confuză, Biserica este chemată să ofere o lumină spirituală asupra problemelor majore ale societăţii. Iar aceasta mai ales pentru că Biserica este o comunitate umană centrată pe o comuniune spirituală divino-umană, ce transcende timpul şi spaţiul, deoarece ea este Trupul tainic al lui Hristos, „Care ieri, astăzi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8).
Astăzi, Familia, Biserica şi Şcoala, ca factori educaţionali decisivi, au responsabilitatea de-a spori cooperarea în vederea educării şi formării copiilor şi a tinerilor pentru o viaţă armonioasă în familie şi în societate, dar şi pentru a deveni cetăţeni ai patriei cereşti, adică ai Împărăţiei cerurilor, deoarece scopul ultim al vieţii omului pe pământ este pregătirea sa pentru viaţa şi fericirea eternă în Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi.
Anul 2015, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii”, este un prilej pentru a pune din nou accent pe valenţele creştine ale pedagogiei. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur privind educaţia copiilor sunt şi vor fi mereu actuale, pentru că, deşi vremurile se schimbă, firea omului, cu slăbiciunile, dar şi calităţile sale, rămâne aceeaşi. „În vremea noastră – spunea Sfântul Ioan Gură de Aur – fiecare părinte îşi dă toată silinţa să instruiască pe copiii lui în meserii, în arte, în ştiinţă, în oratorie, dar nici unul nu se interesează cât de puţin să educe sufletul lor. Nu încetez a vă ruga cu lacrimi şi a vă cere ca, înainte de toate celelalte, să daţi copiilor voştri o bună educaţie. Dacă-ţi iubeşti copilul, arat-o prin educaţia pe care i-o dai”. El spunea acestea înţelegând că educaţia nu înseamnă doar cunoaştere, ci şi formarea spirituală a omului sau cultivarea bunătăţii sufletului ca frumuseţea acestuia în relaţia lui cu semenii, cu societatea.
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască tuturor „Înţelepciunea care stă aproape de scaunul Său” (Înţelepciunea lui Solomon 9, 4) şi să ne ajute să insuflăm elevilor doritori şi iubitori de cunoaştere bucuria de-a învăţa, dar şi bucuria de a deveni, printr-o educaţie sănătoasă, oameni demni şi oneşti, harnici şi darnici, în această viaţă pământească şi cetăţeni luminaţi ai Împărăţiei cerurilor.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române