Duminică, 13 septembrie a.c., pe o vreme nici caldă, nici răcoroasă, de sărbătoarea împărătească a Înălţării Sfintei Cruci, PS Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a târnosit biserica Mănăstirii Chiuzbaia, cu ocazia extinderii bisericii, a pridvorului şi finalizarea picturii şi a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească, rostind şi un cuvânt de învăţătură.
Ridicată cu multă jertfă
Mănăstire zidită cu rugăciuni de la Sfântul Munte Athos şi din toată România, aşa a explicat părintele protosinghel Varlaam, stareţul Mănăstirii, înălţarea acestui sfânt locaş. Pentru că puterea unei rugăciuni este mai mare decât a oamenilor unei întregi ţări. Este cel mai puternic lucru de pe pământ, care ajută unde este de ajutat şi frige acolo unde este a frige. Aici a ajutat şi avem acum un frumos sfânt locaş monahal. S-a lucrat cu timp şi fără timp, cu oameni pricepuţi şi nepricepuţi, cu banul văduvei şi banul patronului, a mai spus părintele stareţ.
Era în urmă cu 21 de ani, când preotul Viorel Mada, parohul din Chiuzbaia, împreună cu credincioşii, au purces la ridicarea acestui sfânt locaş, după rugăciuni la Maica Domnului şi Sfinţii din icoane, în urma unui vis. Locul nu era defel propice pentru ridicarea unei clădiri şi mai ales a uneia deosebite, cum este o biserică, dar tainele acestea ale alegerii locului nu pot fi desluşite de mintea omenească. Şi dacă aşa a vrut Dumnezeu ca aici să fie loc sfânt, aşa s-a şi întâmplat şi s-a concretizat pe parcursul celor 21 de ani, de la sfinţirea locului. Nu fără sacrificii din partea ctitorilor şi cu multe întâmplări. Acum există biserica, arhondaricul, clădirea stăreţiei, un altar de vară, un gard împrejmuitor din piatră naturală, înfrumuseţat cu icoane, o frumoasă poartă maramureşeană la intrare, alei pietruite, flori. Cu alte cuvinte, o incintă frumoasă, mănăstirească, iar ca să ajungi la biserică trebuie să faci sacrificiul urcării mai multor trepte. Că doar drumul spre mănăstire presupune sacrificiul deplasării pe jos, aşa am fost învăţaţi din copilărie. Şi în loc de o stâncă golaşă, avem acum mai multe terase, pe cea de mai sus, de sub pădurea muntelui, stă biserica ce veghează protectoare peste toată mănăstirea.
Slujba Târnosirii
Sfinţită prima dată pe când biserica nu era încă terminată, în 1998, tot în 13 septembrie, la doar trei ani de la punerea pietrei de temelie, Slujba Târnosirii de acum, oficiată de PS Justin Sigheteanul, înconjurat de un mare sobor de preoţi slujitori, s-a făcut ca urmare a rezidirii Sfintei Mese din cărămidă, cu placă de granit şi a reorganizării Sfântului Altar, fără trepte, după noile reguli, dar şi a faptului că s-a extins biserica cu un pronaos şi pridvor în stil brâncovenesc, şi a terminării lucrărilor de pictură în tehnica fresco.
Mulţumit de calitatea lucrărilor, PS Justin Sigheteanul a evidenţiat strădania Protosinghelului Varlaam Coroian, stareţul mănăstirii şi a celor care l-au ajutat, în special credincioşii din Chiuzbaia, care i-au fost şi îi sunt mereu alături. Prin aceste lucrări şi slujba de târnosire, această sfântă mănăstire intră pe drumul firesc al vetrelor monahale, care au toată rânduiala, care respectă erminia Bisericii Ortodoxe în ce priveşte organizarea spaţiului sacru. Este o ctitorie pentru dăinuire, a spus Părintele Arhiereu. Suntem părtaşi la rodirea unei răstigniri şi a unei jertfe.
Hramurile lăcaşului de cult sunt Naşterea Maicii Domnului şi Izvorul Tămăduirii.
Răspunsurile la Sfintele Slujbe au fost date de Grupul ASCOR Baia Mare, condus de Vlad Verdeş.
Număr record de credincioşi
Dacă aici slujeşte protosinghelul Varlaam, ajutat de doi fraţi, duminica, la ora târnosirii, Mănăstirea Chiuzbaia a avut un număr record de credincioşi sosiţi în curtea ei. Cel mai mare număr de credincioşi de când există mănăstirea, avea să spună părintele stareţ. Peste 20 de preoţi slujitori şi diaconi. A fost, din acest punct de vedere, cea mai mare sărbătoare a Sfintei Mănăstiri.
Au venit credincioşii din Chiuzbaia, în frunte cu preotul lor, părintele Viorel Mada, apoi cei din Baia Sprie, de la biserica de lemn, cu părintele Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Gheorghe Paul, de la Centrul Universitar Nord, părintele protopop Fabian Coroian, preoţi din Baia Mare şi satele din jurul oraşului Baia Sprie.
Drumul a fost modernizat, se poate urca lejer cu maşina mică. Cândva se urca foarte greu în zona finală a drumului şi doar şoferii foarte experimentaţi şi cu maşini bune puteau ajunge până la Mănăstire.
Să iubim această Mănăstire, i-a îndemnat PS Justin Sigheteanul pe credincioşii prezenţi, să o vizităm, să n-O lăsăm singură pe Maica Domnului în această Casă a Ei, ci să-i aducem în dar Biserica Cea Vie, adică pe noi, cei ce îi trecem pragul. Această târnosire să fie un nou început pentru Mănăstire.
Distincţii
În semn de înaltă apreciere şi preţuire pentru activitatea deosebită, pusă în slujba acestei sfinte Mănăstiri şi pentru pregătirea bisericii pentru sfinţire, Părintelui Protos. Varlaam Coroian i-a fost înmânată Gramata Episcopală. Tot Gramata Episcopală a primit şi părintele ctitor Viorel Mada. Cu diplome de vrednicie au fost răsplătiţi primarul Dorin Vasile Paşca şi binefăcătorii Octavian Pop, Octavian Lupşe, Alexandru Pârjol, Valer Simion, Gavril Trif, Sorin Avram, Ştefan Libotean şi Radu Pop.
Din partea Mănăstirii Chiuzbaia, PS Justin Sigheteanul a primit o frumoasă icoană cu Iisus Hristos înlăcrimat. O icoană care reprezintă lacrimile mele şi durerile mele, a adăugat părintele Protosinghel.
Un excelent spaţiu de reculegere
Avem în faţă un aşezământ monahal, o mănăstire cu toată rânduiala mănăstirească, un deosebit loc de reculegere, care va fi cercetat de creştini pentru meditaţie, reculegere, rugăciuni şi odihnă sufletească, pentru că, odată ajuns aici, intri în atmosfera sfântă a mănăstirilor, unde şi aerul, şi copacii din jur, şi clădirile din complexul monahal emană sfinţenie. Este locul unde poţi să vii ca să stai de vorbă cu Dumnezeu în cea mai mare linişte. Şi cum să nu te simţi bine în acest loc de sub Vârful Igniş, unde şi păsările cerului cântă, parcă, rugăciuni, iar liniştea monahală este spartă doar de dangătul clopotului şi toacei, de cântatul ecteniilor la ceasurile vecerniei, miezonopticii sau Sfintelor Liturghii.
Un spaţiu deosebit de reculegere, nu departe de Baia Mare, dar în munte, de unde te întorci în mod sigur mai bun şi mai iertător. De unde te întorci un alt om, cel puţin pentru o perioadă de timp.
