Motto: „Medicul este, în acelaşi timp, un savant care iubeşte din tot sufletul ştiinţa medicală, adică ştiinţa omului; o fiinţă care se jertfeşte pentru alţii, până la moarte şi, în sfârşit, un învăţător al omenirii sau, mai bine zis, un apostol al moralei”.
Dr. Nicolae Paulescu (1869 – 1931)
Distinsă doamnă doctor VIORICA CHERECHEŞ, încep această iscălitură de lumină sufletească prin a mărturisi că nu îmi amintesc exact când anume, unde şi cum v-am cunoscut. Ştiu, însă, că v-am „descoperit” printr-o convorbire telefonică la care am fost martor întâmplător. Era pe la începutul unei luni aprilie, cu puţini ani după (tele)revoluţia decembristă. În biroul domnului director prof. dr. ing. Dorel Cherecheş, soţul Domniei Voastre (cel prea grabnic călătorit în astre, mult iubit şi regretat!) discutam despre plantarea unor puieţi pe Gutâi. Doru (cum îi spuneaţi dumneavoastră) era agitat, iritat, nervos. Vorbea cu mine, cu colaboratorii, semna documente, răspundea la telefon. Un vulcan! Ştiţi bine ce spun. A sunat din nou telefonul, era „doamna” (adică dumneavoastră) pe fir. Deodată „furtuna” s-a potolit, glasul a devenit calm şi duios, vorba molcomă, plăcută, faţa luminată, radioasă. L-am ascultat şi am admirat căldura cu care vă vorbea, era extrem de preocupat şi plăcut. Încercam să intuiesc ce îi spuneaţi, căci nu vă auzeam. S-a întors, apoi, la ale noastre, mult mai liniştit. Aflase că totul e bine, acasă, la spital, fiul Cătălin… Atunci Dorel mi-a povestit câte ceva despre familia lui. A trecut o vreme şi am ajuns „pacient”. Nu eraţi directorul spitalului pe care îl conduceţi acum. Dar ştiam câte ceva despre deontologia profesională, despre atitudinea pentru meseria pe care o practicaţi, căreia v-aţi dedicat total. Unul dintre cei mulţi care mi-au vorbit la superlativul absolut despre Domnia Voastră a fost regretatul prieten Picu Şerban. Eram beteag rău. Cum mi s-a întâmplat şi în ultimii 3-4 ani de mai multe ori. Îmi va rămâne în minte pentru totdeauna că, atunci când aţi venit spre cabinet şi m-aţi văzut, nu aţi intrat, ci v-aţi oprit să mă întrebaţi cum sunt. Nu există calificative suficiente, nici destule cuvinte de mulţumire. Ceea ce m-a impresionat la dumneavoastră de prima dată a fost meticulozitatea, curiozitatea, seriozitatea şi responsabilitatea cu care trataţi pe fiecare bolnav. Fără urmă de superficialitate, dimpotrivă, cu calm, cu tact şi încurajare. Cu delicateţe chiar, nuanţat, încercând a explica orice făceaţi şi de ce anume o făceaţi. Tonică, plină de viaţă, comunicativă, caldă şi foarte pasionată de profesie. Transcriu aici gînduri de gratitudine pentru profesionalismul dumneavoastră desăvîrşit, îmbinat armonios cu o calitate incontestabilă în acest domeniu. Şi anume, răbdarea. Răbdarea de a explica, a asculta şi a ajunge la inimile oamenilor. Cu o doză maximă de onestitate, înţelegând realitatea, plină de energie şi inspiraţie, îmbinând organic interesele profesionale cu cele personale. Demnă de apreciat, în mod deosebit, la Domnia Voastră, este capacitatea de a susţine comunitatea medicală, priceperea de a folosi eficient cheia succesului, de a deschide cu ajutorul ei multe uşi şi porţi pe tărâmul profesional, susţinută de cei care vă apreciază.
Doamna doctor, recunoscând că sunt un bolnav „dificil”, cerând iertare pentru asta, vă mulţumesc nu doar pentru grijă, ajutor şi tratamente, ci şi pentru afecţiunea maternă. Totdeauna reuşiţi să faceţi a mă simţi confortabil – printre toate elementele deloc încurajatoare ale mediului spitalicesc, paturi, medicamente, perfuzii, oameni suferinzi – să mi se pară totul ca un gest părintesc de mângâiere pe creştet.
Obişnuim a spune că, odată cu toamna, vine cumpătarea, înţelepciunea şi profunzimea trăirilor. Vă doresc să păstraţi în Cartea Amintirilor frunza căzută, parcă întîmplător, pe care vântul sau poate timpul şi-a lăsat autograful. Mai adăugaţi încă o floare frumoasă în buchetul de ani. Fie ca Cel de Sus să vă vegheze mereu, să aveţi parte numai de bucurii şi realizări, sănătate şi tot ceea ce vă doriţi să vi se îndeplinească. La mulţi ani! Primiţi petala vârstei ca pe o binecuvântare. Să vă fie rod al bucuriei şi speranţei! Credinţa şi iubirea să vă însoţească pretutindeni, iar succesul şi norocul să le întâlniţi la fiecare pas. Steaua ocrotitoare să lumineze mereu asupra Dumneavoastră şi a celor dragi inimii Dumneavoastră. La mulţi ani fericiţi! Florile pe care le-aţi adunat în cununa vieţii, lăsaţi-le astăzi să se împletească într-un buchet al împlinirii, să vă umple viaţa şi să vă bucuraţi. La mulţi ani! Ştiu sigur că suntem, astăzi, mulţi aceia care vă urăm, Doamna Doctor, să fiţi sănătoasă, plină de energie şi inspiraţie, mereu apreciată şi iubită! Să obţineţi rezultate maxime în tot ceea ce faceţi, să aveţi căldură şi dragoste în suflet!
Închei cu o strofă dintr-un poem drag mie, scris de un alt Cătălin, poetul Cătălin Ciuculescu: „Să ştii să lupţi, când vrei să ai, să nu regreţi când pierzi sau dai, să poţi să urci când alţii te coboară, să poţi să-nduri când alţii te înşeală, să poţi zîmbi când inima îţi plânge, să-ţi fie cald, chiar dacă afară ninge, să poţi avea dorinţă, chiar dacă-s clipe, ce trec în nefiinţă, să ai în viaţă tot ce sufletul îţi cere: credinţă, dragoste, plăcere”…
LA MULŢI ANI, DOAMNĂ DOCTOR VIORICA CHERECHEŞ!
Octavian Butuza
