Am mai spus şi o repet: unde întîlnesc tineri care au tăiat nodul gordian al birocraţiei, şi-au pus aripile curajului cu care sfidează riscul acestei lumi suficient de încercate, am sentimentul că dincolo de cuvinte locuieşte o realitate orgolioasă. Cînd văd că în preajmă se încheagă destine ca rod al căutării, urgent privesc lumea cu alţi ochi. Aşa, mai zilele trecute, am fost dus într-o hală ca o farmacie, unde se obţine, cu utilaje moderne, suc de cătină. Fără conservanţi. Fără coloranţi. Fără adaos de apă. Fără adaos de zahăr. Deci cu toate datele ecologice. Acestea, şi altele, pot fi citite în programele de prezentare. Pe mine m-au interesat cei care au descoperit farmecul cătinei. De la culoarea ei, care rimează cu anotimpul toamnei, la sucul îmbuteliat în sticle mici. Cum se vindeau pe vremuri doctoriile în farmacii. Această aventură spre bine aparţine unor tineri. Care au ajuns aici, deşi s-au pregătit pentru altceva.
Doresc să lucreze în ţară. Cu adevărat, mi-a fost dat să aud aceste cuvinte. Care se dovedesc fapte. Florin Crăciun, absolvent de Politehnică la Cluj-Napoca, a căutat în sertarele acestei realităţi şi a găsit această carte. A preluat afacerea de la fratele său, Ionuţ. A deprins mecanismul afacerii. Îl văd sigur pe el. Este secondat de Virgil Marchiş, cu o biografie parcă venită din scrierile lui Jack London. A stat vreo zece ani în Arizona. Studiile făcute acolo îi garantau o viaţă americană. A revenit acasă. Şi-a întemeiat o familie. Căutarea unui loc de muncă în România, cu pregătirea lui, a fost o aventură. Interviuri, negaţii, priviri neîncrezătoare. Pînă să ajungă să promoveze Natural Health (selections), a lucrat în două firme. Aici însă şi-a găsit cadenţa. Crede că dacă poţi face bani în America, poţi face şi în România. Şi-a asumat marketing-ul. Adică ştiinţa de a convinge clienţii să cumpere. Produse româneşti curate sută la sută.
Cred în ceea ce fac. Sînt supăraţi şi indignaţi că produsele româneşti sînt duse în Germania, li se scoate valoarea şi ni le dau înapoi cu preţuri mari. Aşa a fost şi cu cătina şi cu alte fructe de pădure. Aici, acasă, trebuie să te baţi cu produsele din import. În marile magazine, producţia locală pătrunde greu. Foarte greu. Doi bani nu dau pe producţia locală, îmi spun tinerii. Se percepe taxă de raft. Care este împovărătoare. Florin şi Virgil pledează pentru un Tîrg de produse tradiţionale. Să fie în Centrul oraşului, nu la periferie. Primăria ar trebui să fie mai receptivă. E adevărat că sînt prezenţi la tîrguri naţionale şi internaţionale. Dar nu e păcat să nu avem un spaţiu adecvat în oraşul nostru? Mai ales că, de o vreme încoace, românii, şi cei din Maramureş, au prins gustul produselor bio. Şi Florin şi Virgil şi Laura şi Marina cred în ceea ce fac. Mi-a plăcut orgoliul lor de a se mîndri cu truda lor. Am sentimentul că au urcat în trenul care duce spre un mîine mai sigur. Halta de urcare este pe strada Mărgeanului, pentru ei. Am mai spus: cînd întîlnesc tineri care nu au complexe faţă de lumea în care trăiesc, mă simt mai sigur. Oameni care conduceţi această ţară, tinerii ei vor să-şi facă viaţa aici. Ajutaţi-i! Pe ei se sprijină ţara. Pe Florin, Virgil, Laura, Marina…
