De cel puțin 20 de ani traversăm, cam cu mare-mare emoție, cartierul de romi de la Ponorâta. Cei care s-au trezit cu blocaje sau parbrize sparte știu ce zicem. Cu și mai mulți ani în urmă, am fost și la razii de noapte ale Poliției. O scenă absolut impresionantă prin haz ne-a rămas în minte. Mascații deschideau uși și intrau, căutând… pe atunci fugari de lege. Undeva în fundul cătunului era o școală, o casă din chirpici, ca toate celelalte. Când au deschis ușa, din școală a țâșnit o scroafă cu purceii după ea, spre hazul tuturor. Noaptea, școala era coteț…
Acum, Ponorâta e schimbată mult. Nu spunem că e cartier de case de vacanță… cârpele sunt tot pe garduri, containerele ard tot timpul, gunoi se aruncă spre Vima, în continuare, sfidător. Tot îți temi parbrizul. Tot nu te-ai opri să întrebi una alta. Dar adie vânt de secol 20, măcar. Au inclusiv monitorizare video, pe care nu o iubesc, deloc. Primarul comunei Coroieni, Gavril Ropan, ne spune că evoluția, din unghiul său, e vizibilă, ba urmează și mai și.
„În ultimii 5 ani a fost o explozie de case și nu mai sunt colibe, fac case. Da, ați observat, pe stânga se așază cei mai bogați, ei au și cumpărat terenurile de la sătenii din Văleni, au curți, garduri, teren suficient. Dincolo, pe dreapta, mai modești, iar la periferii cei mai amărâți. La acest moment, au energie electrică, rețea de apă, canalizare. Plătesc salubrizare, taxe. Și da, vor avea și rețea de gaz, am avut nevoie atunci când am făcut proiectul de alimentare cu gaz”. Sigur că nu e roză Ponorâta. Dar înainte era o junglă. Acum, doar urme de. Da, a rămas obsesia aruncării hainelor purtate, dar vine și pe fondul valului continuu de „ajutoare”, de haine vechi ce li se aduc. Au de unde alege, cum ar veni. Iar fosta finanțare norvegiană, o gură de oxigen pentru comunitate, e părăsită: un container în care erau pe de-o parte dușuri, dincolo mașini de spălat. S-au stricat, în timp. Containerul e doar dovada că s-a încercat. Că s-a putut.
Evident că ei, romii, își continuă traiul, după obicei: sus în căruțe și la adunat de fier vechi, PET-uri, fân pentru cai, ceva de-ale gurii etc. Alții sunt cu SUV la poartă. Evident că nu e acolo Raiul, nici măcar pentru ei. Satele vecine tot nu-i iubesc, nu au de ce. Și mai marcăm un record, de talia celor de odinioară de la Sighet și Remetea: o tânără, acum plecată în Franța, a adunat amenzi de prostituție dar și pentru abonamente de telefoane, de 30.000 de lei, ce se regăsesc la Primărie, drept creanțe.
