În fiecare an, la 10 noiembrie, artileriştii aniversează ZIUA ARTILERIEI. Actul de constituire ca armă de sine stătătoare a fost semnat la 10 noiembrie 1843, de către domnitorul Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, care a înfiinţat prima baterie de artilerie.
Artileria a cunoscut o evoluţie continuă. La momentul apariţiei ca armă, artileria dispunea de o baterie cu patru tunuri de bronz, de calibrul 80 mm, dăruite domnitorului de sultan, pentru ca „să slujească întru paza bunei rânduieli şi liniştei obşteşti”. În anul 1860, apare primul regiment de artilerie, înfiinţat de Alexandru Ioan Cuza, cu două divizioane, dislocate la Iaşi şi Bucureşti. În anul 1916, România avea 37 de regimente de artilerie, cu 377 de baterii. În anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial, armata română dispunea de 66 de regimente de artilerie. În anul 1939, România avea capacitatea de a mobiliza 31 de brigăzi şi 79 de regimente de artilerie. În Campania din Est, artileria română a participat cu 66 de regimente de artilerie, totalizând 2.164 de guri de foc, plus aruncătoarele de bombe cal. 81,4 mm şi 120 mm.
Pentru a asigura o conducere competentă a artileriei, la 1 septembrie 1948, a fost înfiinţat Comandamentul Artileriei. Începând cu anul 1949, o bună parte a armamentului de artilerie a fost înlocuit cu guri de foc având caracteristici superioare. În 1961, au luat fiinţă unităţile de rachete cu diferite destinaţii. În anii 1956-1965, artileria a fost dotată cu armament nou. Au fost sporite şi diversificate mijloacele antitanc. Au intrat în dotare, alături de autotunurile şi tunurile existente, aruncătoarele de grenade antitanc şi rachetele antitanc dirijate.
În următoarea perioadă, au fost introduse guri de foc, muniţii şi aparate de artilerie de concepţie şi producţie românească. A crescut bătaia, puterea de foc şi precizia materialului de artilerie. Artileria a ţinut pasul cu timpul. Astăzi, asistăm la o nouă provocare: artileria trebuie să facă pasul spre un sistem integrat şi integrant pe câmpul de luptă 3D, controlat informaţional. Artileria continuă să fie principala forţă de sprijin cu foc din compunerea Forţelor terestre. Nu este doar o simplă armă, ci a devenit „un domeniu complex de aplicare a Ştiinţelor” (Gl. bg. dr. Eugen POPESCU). Sau, după cum scria generalul Alexandru Tell, în primul număr al Revistei artileriei: „Cunoştinţele armei noastre formează o ştiinţă proprie care îmbrăţişează tot felul de arme”.
Artileria are încă viitor, chiar dacă, după 1990, prin semnarea Tratatului cu privire la forţele armate în Europa, artileria a fost nevoită să taie un mare număr de guri de foc şi să desfiinţeze numeroase unităţi, trimiţând „acasă” un număr însemnat de specialişti. Le doresc, aşadar, tuturor artileriştilor, activi sau în rezervă, cu ocazia aniversării a 172 de ani de la înfiinţarea Artileriei Române Moderne, multă sănătate, împliniri, viaţă lungă, să se bucure de prezent şi să aibă încredere în viitor!
La Mulţi Ani, glorioasă armă! La Mulţi Ani, artilerişti români!
Col. (r.) Ioan BOTA, preşedintele Filialei Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor ”Regina Maria”
