Sărbătoarea Botezului Domnului, numită şi Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, Sărbătoare Împărătească. În greceşte, Teofanie sau Epifanie se traduce prin „Arătarea Domnului”, adică a Sfintei Treimi.
Evangheliile menţionează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan, şi i-a cerut acestuia să-l boteze şi pe El. Iisus nu avea nevoie să fie curăţit de păcate, deoarece era Dumnezeu-Omul. Prin Botez, însă, Iisus voia să sfinţească toată creaţia. Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos a început zidirea unui om nou. A curăţit prin cufundarea Sa în Iordan creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, când Iisus S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.
La Sărbătoarea Împărătească a Botezului Domnului, apa care se sfinţeşte de către preot se numeşte Aghiasma Mare, pentru că se face cu rugăciuni speciale. Cuvântul aghiasmă vine din limba greaca (aghios) şi înseamnă Sfinţire. La noi, prin aghiasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru Sfinţirea ei. Aghiasma mică se mai numeşte în popor şi sfeştanie, care înseamnă luminare sau slujba luminilor. În timpul slujbei de sfinţire a Aghiasmei Mari, harul lui Dumnezeu se pogoară peste apa pregătită din timp pentru acest moment, iar din aceasta iau toţi credincioşii şi duc acasă, pentru ca să o aibă pentru întreg anul în caz de trebuinţă în familie.
Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer declară că Iisus este Fiul Său. Iisus a primit Botezul la vârsta de 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei, iar de atunci a început să propovăduiască.
Aghiasma Mare se foloseşte la Sfinţirea bisericii şi a antimiselor, a Sfântului Mir.
Fiecare creştin sau fiecare casă trebuie să ia din Aghiasma Mare de la Bobotează şi să o păstreze într-un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă din ea pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtăşim. Se obişnuieşte ca cei credincioşi să bea din Aghiasma Mare timp de opt zile în şir, începând din ajunul Bobotezei, când, în unele părţi, se sfinţeşte, până la încheierea praznicului, adică până la 13 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând Aghiasmă şi apoi anafora. Când ne împărtăşim, Aghiasma se ia după împărtăşire, fiind mai mică decât Sfânta Împărtăşanie, iar când luăm numai anafora, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.
Slujba Aghiasmei Mari se oficiază în toate bisericile. La Catedrala Episcopală, Aghiasma Mare va fi Sfinţită de Preasfinţitul Părinte Justin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, pe esplanada din faţa sfântului locaş, după Sfânta Liturghie Arhierească, care va începe la ora 9,30.
