Echilibrul social s-a stricat în ultimele decenii şi societatea doreşte ca structurile de ordine publică să refacă starea de adevăr şi să stabilizeze pacea între oameni. Poliţia (ieri a fost Ziua Poliţiei Române), Procuratura, Justiţia sînt chemate să stopeze fraudele, înşelăciunile, dar cîtă vreme sîntem prădaţi, furaţi, jefuiţi, sistemul de ordine publică şi siguranţă nu poate fi lăudat, iar reforma instituţională şi de sistem trebuie să continue.
Statul a alocat fonduri importante pentru modernizarea sediului Procuraturii, DNA şi DIICOT. Clădirile în care se face actul de justiţie au fost renovate. Doar sediile de poliţie mai trebuie reparate şi dotate cu facilităţile necesare (nu au nici măcar copiatoare!). Salariile au crescut, procurorii şi judecătorii sînt în grila de sus, avînd cele mai mari salarii din sistem (nu le scriem, pentru a nu fi geloşi), iar poliţiştii se luptă prin sindicat să intre şi ei în grila corespunzătoare, după riscurile la care se supun. Dar oricîţi bani ar cheltui statul pentru sistemul de ordine şi siguranţă publică, fariseismul nu va putea fi eradicat prea curînd, deoarece a intrat precum cancerul în celule, subminînd organismul social din interior, de unde poliţiştii, procurorii şi judecătorii nu-l pot scoate singuri, fără de ajutorul nostru, al cetăţenilor.
Acest lucru a fost spus ieri la manifestarea din Baia Mare de marcare a Zilei Poliţiei Române, pe lîngă celelalte propoziţii cuvenite de cinstire şi laudă aduse poliţiştilor. Este adevărat, sistemul funcţionează, ne asigură liniştea de zi cu zi, cîtă este… Ne consolăm că nu e mai rău, aplecăm urechea la situaţia din Occident, unde oraşele mari, cosmopolite, sînt paralizate, riscul terorist fiind o realitate dureroasă. Cetăţenii (din Bruxelles, Paris) trăiesc luni de groază, în care resimt ce înseamnă lipsa de siguranţă. Acuzaţiile se îndreaptă spre sistemul de ordine publică, rateurile căruia dovedesc faptul că societatea noastră este fragilă, poate fi subminată uşor. Infractorii, se vede acest lucru şi la noi, sînt mai „deştepţi” decît cei care fac şi aplică legile. Putem înţelege că este dificil să depistezi un spărgător de locuinţe care nu lasă urme, dar cetăţenii se întreabă cum se face că alţi infractori acţionează pe faţă şi tot nu sînt dovediţi, precum valutiştii, cămătarii, evazioniştii din piaţă (au case de marcat, dar nu le folosesc!), hoţii de lemn, bişniţarii de ţigări ucrainene…
Poliţia, procuratura şi justiţia ar putea să acţioneze preventiv, să-l sancţioneze pe cel care fură un ou, dar asta costă prea mult. Noul Cod Penal a schimbat paradigma, ne obligă pe noi, cetăţenii, să ne ferim de hoţi, să fim preventivi, să colaborăm cu poliţia, să folosim instrumentul legii. Fără de noi, poliţia actuală este neputincioasă în lupta cu infractorii.
Legile în sine sînt restrictive, pun piedici, interzic anumite lucruri. Trebuie să ne supunem acestor raţiuni înguste, pentru a nu permite nedreptatea. Legea nu garantează că vom fi oneşti, ci doar că avem această idee. Legea morală din om este mai importantă decît legea scrisă şi se obţine prin cunoaştere, cultură, educaţie. Concluzia este că vom avea o poliţie mai bună cînd nu vom manevra idei preconcepute şi vom gîndi cu capul nostru (vom ajuta poliţistul, nu ne vom feri de el).
