Se vorbeşte tăcut, pe la colţuri, despre cât pământ au cumpărat străinii în România. Cifre spuse cu o jumătate de gură. De acelaşi regim are parte şi numărul locuitorilor acestei ţări. Nu v-aţi întrebat oare câte suflete are România? Cu exactitate, nu cu interese electorale. Să revin la pământul acestei ţări. Aflu că noi, românii, suntem singurii din Uniunea Europeană care am dat liber la vânzarea terenurilor. Încet, încet, România este cumpărată. După ce industria românească a fost livrată neantului, prin câteva cuvinte rostite de Petre Roman, fiind numită “un morman de fier vechi”. După un sfert de secol, ne putem da seama că a fost o crimă. Cu toată înţelegerea pentru schimbarea lumii, nu voi pricepe de ce cu atâta uşurinţă am ruinat aproape totul. Dărâmarea industriei a fost şi mai este acompaniată de teorii bine ticluite, insistente şi fără nici o cruţare pentru economia românească. Faptul este condamnat, dar nu pedepsit. Cum rămâne cu pământul românesc? Este de vânzare. De ani şi ani, nimeni nu a pus piciorul în prag. O lege a neputinţei, bine camuflată, ne-a însoţit ultimele decenii. Cică s-a vândut peste 40 la sută din suprafaţă. Mi se pare mult. L-am auzit pe actualul premier, care a transmis un mesaj foarte clar – zice dumnealui – “nici eu nu îmi doresc ca pământul să fie vândut la străini”. Dar tot el constata că nu poate face mare lucru. Legile sunt aşa făcute, că nu au putere. Dar cine să aibă? Terenurile s-au înstrăinat prin intermediari români încă înainte de oferta noastră către Bruxelles. Inginerul horticultor Dacian Cioloş, fost comisar european pentru Agricultură, acum premier al Guvernului României, este suficient de sceptic. Totuşi a promis un pachet de măsuri care va creşte exponenţial numărul micilor fermieri care pot lua bani europeni. Aşa ar scădea tendinţa de vânzare a micilor terenuri agricole. Dă, Doamne! Cert este că noi, oamenii de rând, am fost spectatori, iar cei puternici au găsit elegante chichiţe juridice care au făcut legea. Intermediarii, un păcat de neiertat. Am tresărit când am citi Scrisoarea deschisă adresată premierului român, de Ziua Naţională, de irlandezul din România Peter Hurley, sub titlul “Ţăranii români sunt abandonaţi în favoarea marelui agro-business”. Peter crede că esenţa României izvorăşte din zona rurală. Peter Hurley locuieşte în România de peste două decenii. Este implicat în proiecte civice şi culturale din România rurală. Îl cunosc, îl cunoaştem mulţi, fiind implicat în proiecte în Maramureş. Vorbeşte sincer, în cunoştinţă de cauză. A bătut ţara pe jos, din Săpânţa până în Bucureşti (Drumul crucilor). De aceea spune: “Cei care ne reprezintă politic – deja complici de 25 de ani într-un proces de destrămare a ţării – acum ne-au pus în vânzare şi la propriu, şi acum fraţii noştri din marea familie de agricultori europeni pot cumpăra cel mai fertil pământ din Europa cu un preţ de nimic”. Îl respectă pe domnul Cioloş pentru mandatul de comisar european, dar consideră că “pentru ţăranii români, mandatul a fost un eşec”. E corect asta? Asta înseamnă Europa?, îl întreabă Peter. Crede că ne trebuie un Plan Marshall pentru România rurală. Un plan care să ne pună la lucru acasă şi nu unul care ne obligă să părăsim câmpul. Da, micii producători, ţăranii sunt aproape abandonaţi de orice sprijin. Nu este împotriva business-ului – avem nevoie şi de el -, dar ce facem cu cei mici, neorganizaţi, izolaţi, subechipaţi şi neinformaţi? Peter mai are speranţă în premier, de aceea scrie: “Şi, cum Dumnezeu nu închide o uşă fără a deschide o fereastră, poate rolul dumneavoastră în acest moment prielnic este de a servi România Rurală ca prim-ministru, cum nu i-aţi putut servi ca şi comisar european. Puteţi fi patriotul perfect pentru România Rurală în momentul de faţă”. Nu uită exodul masiv din sate. Îl dă pildă pe Burnar Tănase, ultimul olar în stil dacic din comuna Săcel din Maramureş, care acum lucrează într-un restaurant din Munich şi care spune: “Pentru prima dată în viaţa mea, sunt apreciat pentru ceea ce fac”. Scrisoarea prietenului Peter Hurley mi se pare un semnal de alarmă. Ştie că premierul nu are o baghetă magică, dar poate binecuvânta România rurală cu iniţiative. După patru luni, de la cabinetul premierului nici un răspuns la scrisoarea lui Peter. Care crede că esenţa României izvorăşte din zona rurală. Oare câţi români cred asta?
