Baia Mare are câteva pungi mari de sărăcie unde trăiesc preponderent cetăţeni romi. Fie că vorbim de Craica, Pirită, Ferneziu, Horea – zona Cuprom, aceste pungi de sărăcie există, sunt parte a oraşului nostru şi a comunităţii noastre. Ziarele din străinătate scriu despre noi, despre situaţia romilor din Baia Mare, şi nu într-un mod pozitiv, în timp ce primarul ne tot spune din 2012 că vrea să îi mute pe romi în afara oraşului, că vrea să facă sate doar de romi. Actualul edil de Baia Mare ne spune din 2012 că va rezolva pungile de sărăcie de la marginea oraşului, însă tot ceea ce face este să mute sărăcia şi pericolul dintr-o parte în alta, aşa cum a făcut spre exemplu cu familiile de romi din Craica, mutate în zona Cuprom.
Informaţiile publice oferite de „Institutul pentru studierea problemelor minorităţilor naţionale” notează referitor la acţiunile edilului băimărean din zona CUPROM: este o comunitate de romi în formare ca urmare a relocării unui număr de peste 100 de familii de romi, din comunitatea Craica în fostele clădiri administrative şi cele două clădiri-laboratoare ale fabricii Cuprom. Relocarea familiilor a fost iniţiată, se pare, fără o analiză atentă şi pregătire temeinică, în grabă, aşa cum reiese din documentele puse la dispoziţie de către Primăria Baia Mare.
O mare parte dintre familii au fost mutate anterior obţinerii schimbării de destinaţie. Nu sunt disponibile date cu privire la potenţialul risc de toxicitate asupra persoanelor care vor locui în zonă, locuinţele amenajate fiind în imediata vecinătate a fostei uzine Cuprom.
Ambasada SUA în România şi CNCD l-au sancţionat pe primarul Cherecheş pentru această acţiune discriminatorie: “nu există nicio autorizaţie de sănătate, de mediu sau de pompieri pentru cele trei imobile în cauză. De asemenea, în cele trei clădiri nu s-au realizat activităţi de decontaminare şi de igienizare înainte de momentul relocării”.
Haideţi să fim clari. VORBIM DE OAMENI, VORBIM DE COPII, VORBIM DE LEGI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE. Aceste legi ne spun că toţi indivizii au drepturi, dar că minorităţile beneficiază de un set aparte de drepturi şi că acestea trebuie protejate. Vorbim de oameni, nu de păpuşi. Ne plângem că nu lucrează, că stau în condiţii insalubre, ne plângem de faptul că doar un procent mic din copiii romi merg la şcoală. Ne plângem şi îi izolăm. Apoi ne plângem că fură. Haideţi să nu ne mai plângem, să nu îi mai izolăm. Spre exemplu, mulţi copii ar merge la şcoală dacă li s-ar oferi o masă caldă – vedem aici un exemplu pozitiv al centrului social pentru copiii romi de pe strada Macului, care are rezultate deosebite. Sunt parte a comunităţii noastre, aşa că TREBUIE să îi includem, trebuie să îi ajutăm să se emancipeze.
Incluziunea socială nu mai este o opţiune pentru Baia Mare, ci o obligativitate a administraţiei publice pentru siguranţa tuturor cetăţenilor. Trebuie să ne aşezăm la o masă rotundă alături de ONG-uri, decidenţi politici şi reprezentanţi ai minorităţii rome şi să găsim cele mai bune formule pentru integrarea acestor cetăţeni băimăreni. Ştiţi ce e minunat? Că aceste politici sociale pot fi realizate fără a utiliza bani publici. UE oferă bani – fonduri nerambursabile pentru eliminarea pungilor de sărăcie din zonele urbane. Noi doar trebuie să vrem, să scriem proiecte şi să le implementăm. Aceste proiecte ajută la dezvoltarea în ansamblu a oraşului.
Sunt convins că împreună putem găsi soluţii. Eu propun ca o primă soluţie centre de zi pentru educaţia copiilor romi, unde să primească o masă caldă pe zi şi unde să îşi facă temele. Vă asigur că vor veni. Da, vor veni la început pentru acea masă caldă, însă începem de aici. Facem un pas spre a îi trata ca parte a comunităţii băimărene. Nici noi, populaţia majoritară, nu suntem toţi perfecţi, însă noi suntem într-o situaţie privilegiată, aşa că este datoria noastră să îi ajutăm. Avem oportunitatea, avem mijloacele, trebuie doar să ne dorim… înainte să ne oblige instituţiile şi normele europene.
