La vârsta de 82 de ani, Ioan Nistor Bud continuă să scrie, cartea pe care o prezentăm, „Când mor viciile?”, fiind a 18-a. După aforisme, catrene, epigrame, în acest volum publică epitafuri în versuri.
Este cunoscut epitaful scris pe o piatră tombală din Seini: „Trecătorule ce-n cale-mi calci ţărâna în cimitir, noi aici suntem acasă, tu eşti încă musafir”. Un alt epitaf memorabil, scris de celebrul comic Stan Laurel, este: „Dacă cineva va fi trist la moartea mea, nu voi mai vorbi cu el niciodată”. Sunt faimoase şi epitafurile scrise pe crucile din „Cimitirul Vesel” din Săpânţa.
Volumul „Cînd mor viciile?” a apărut într-o ediţie îngrijită de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, în cadrul programului „Pagini contemporane”. Este prefaţat de Ioan Şiman şi cuprinde epitafuri despre vicii, ilustrate cu caricaturi de Marian Lupu-Lupino. Cartea este cu atât mai valoroasă cu cât în zilele noastre vicii ca: furtul, alcoolismul, fumatul, corupţia, turnătoria, birocraţia, jocurile de noroc şi de cărţi, vrăjitoria, drogurile, prostituţia, vânătoarea de ciolan, mita, lenea, injustiţia, bârfa, limbuţia, chiulangeala sunt „la modă”. Autorul nu se uită nici pe sine şi scrie şi câteva autoepitafuri, între cele 370 de epitafuri. Dăm câteva exemple: Unui senator somnoros: //După cât muncit-a domnul/Şi-a găsit de-acuma somnul,/Într-o raclă de ciment./Nu mai doarme-n Parlament.//; Unei guralive: //Aici se odihneşte-n pace/O guralivă din Şamşud,/Sunt zece ani de când ea tace,/Dar gura ei o mai … aud.//; Unui chirurg „priceput”: //Nemulţumit de mici atenţii…/S-a dus săracul dintre noi,/Să-şi viziteze pacienţii,/Trimişi în lumea de apoi.//; Unui leneş: //Cât în viaţă s-a-nvârtit/Fost-a veşnic obosit,/ Azi, sub glie se-odihneşte,/Nici un vierme … nu-l trezeşte.//; Autoepitaf: //Dup-o viaţă grea, amară/Fără a ţine morţiş,/Pe o piatră funerară/ Am ajuns … cap de afiş//; Unui avocat celebru: //Doarme sub această glie,/Cel mai bun judecător,/Te salva de puşcărie:/Plicul … cel convingător.//; De ce îi era frică soţiei?: //Moartea l-a salvat de chin,/Popa l-a stropit cu vin,/Iritată, ea rosteşte:/Nu-l stropi … că se trezeşte!//.
Epitafurile ne amintesc, prin umorul lor savuros, că autorul este şi un bun epigramist. Lăsăm cititorilor plăcerea de a le lectura pe toate. Felicitări, domnule Nistor Ioan Bud, pentru această carte minunată!
Mircea MICLE
