Toader Bârsan din Bârsana a sculptat porţi răspândite în toată lumea

Sculptorul de porţi tradiţionale maramureşene şi troiţe, Toader Bârsan, are lucrări răspândite pe tot globul. Omul a început lucrul cu lemnul, furând meseria de la tatăl său, în urmă cu mai bine de 50 de ani. După ce a preluat ştafeta de la părinte, nu s-a mai oprit, ajungând să lucreze inclusiv în America, în faţa clădirii Parlamentului din Washington.
Toaderu’ Bărsănoaiei, cum îl ştie tot satul, are 72 de ani şi s-a născut pe data de 29 februarie, aşa că nu îşi serbează ziua de naştere decât odată la patru ani, aşa că nu se consideră bătrân: „Nu am zi de naştere decât din patru în patru ani, deci nu sunt chiar aşa bătrân. Anul acesta am fost norocos şi am avut şi eu ziua de naştere”, a spus el, mai în glumă, mai în serios.

Lucrează cu lemnul de peste 50 de ani, continuând meseria tatălui său

Toader Bârsan sculptează lemnul din tinereţe când a început să lucreze alături de părinte. Acesta i-a insuflat dragostea pentru lemn şi de atunci o are şi în prezent: „Numai de vreo 53 de ani am început lucrul cu lemnul. Prima dată lucram la case cu tatăl meu, fie iertat, cu alţi oameni, eram ucenicul lor. După aceea mi-am făcut o poartă mare sculptată frumos la casă, sus, acolo. Am avut, însă, tare mulţi clienţi la ea şi într-un final am vândut-o! Aşa că am început cu altele. De atunci nici eu nu mai ştiu câte lucrări am făcut, câte porţi, nu pot să vă spun! Aproape că nu-i ţară pe glob ca să nu am o lucrare trimisă acolo. Peste tot am porţi, troiţe, cruci”, a spus Toader Bârsan.

Are clienţi şi în prezent din America, Australia sau Canada

Clienţii vin şi în prezent de peste hotare la meşterul Bârsan. Aceştia preţuiesc cel mai mult lemnul: „La mine a fost greu la început când am început să lucrez în urmă cu peste 50 de ani, că n-am avut de unde copia deloc. A trebuit ca să-mi bat eu capul să creez, gândiţi-vă dumneavoastră! Dar acum sunt mulţumit cu ce am realizat. În ziua de astăzi, lucrul cu lemnul este cel mai valoros, că se caută în lumea asta. Vin la mine mereu clienţi din Australia, Canada, America să le fac. Când văd lucrul din lemn pe care-l fac, asta le place lor tare mult”, a declarat meşterul popular.

A sculptat şi în Washington în faţa Parlamentului, cu Mircea Geoană ca spectator

Toaderu’ Bărsănoaiei a fost apreciat şi în America. Astfel, el a sculptat în Wa­shington, unde ambasador era Mircea Geoană, care îi ţinea companie în fiecare dimineaţă: „Am lucrat şi în America. Am lucrări multe acolo. În Washington am lucrat, în anul 1999. Am dus de acasă poarta gata, o troiţă, s-a montat acolo în faţa Parlamentului. Şi Găvrilă Hotico din Ieud, fie iertat, cu biserică, a fost acolo şi el. Şi aici demonstram cu o poartă cum se lucrează în faţa celeilalte porţi, lucruri de astea. Mircea Geoană era ambasador, stătea la mine pe poartă în fiecare zi. Eu eram îmbrăcat ţărăneşte, tradiţional, cu opinci, cum e obiceiul nostru la noi la ţară”, ne-a explicat meşterul popular, Toader Bârsan.

Iubeşte lemnul precum un bărbat femeia

Din nefericire, sculptorul s-a accidentat în urmă cu ceva ani, aşa că acum lucrează mai puţin cu lemnul şi îşi vede mai mult de sănătate. Dar oricând sculp­tează, o face din plăcere: „Pentru mine, lucrul cu lemnul este o plăcere şi o dragoste ca şi cum e pentru un bărbat care iubeşte o femeie. Aşe-s eu cu lemnul, vă spun drept! Acum am şi eu o vârstă, am îmbătrânit. Din nefericire am avut şi un accident de vreo şase ani, când am căzut dintr-un pom şi nu mai pot lucra aşa cum o făceam înainte. Dar nu mă las, stau şi acum într-un loc şi tot mai sculptez lemn. Mă simt împlinit. Am copii, cel mai mic e preot, cel mare a terminat două facultăţi şi lucrează şi el cu oamenii, dar amândoi se ocupă şi cu lemnul. Am şi doi nepoţi. Sper ca şi ei să ducă mai departe tradiţia asta din familie, dar nu ştii niciodată cum va fi. Vin şi copii străini de familie, iau dălţile şi încep să sculp­teze, că tuturor le place lucrul acesta şi mai învaţă şi ei. De asemenea lucrăm cu mai mulţi oameni aici. Avem la Săpânţa pe o biserică de lucru, trebuie să o acoperim. Nu pot să spun că a lucra cu lemnul este o meserie foarte bănoasă. Oricum eu nu am căutat fericirea în bani, dar făcând asta, mereu câştigi şi un bănuţ”, a spus Bârsan.

I s-a propus să rămână în America, dar a refuzat

Meşterul a avut ocazia să rămână în America, să lucreze pentru renumitul muzeu naţional de istorie Smithsonian din Washington, însă a refuzat. Motivul a fost unul simplu: dorul de ţară şi de locul natal. „Dar dacă lucram în alte ţări, în America de exemplu, era altceva. Când am fost acolo m-au oprit ca să lucrez acolo la cel mai frumos muzeu, Smith­sonian şi mi-au propus să stau ani de zile, să-mi duc şi familia şi mi-ar fi dat ăia bani de nu pot să vă spun, dar eu nu sunt omul acela ca să stau prin străi­nătate. Abia am aşteptat să vin acasă. Că ştiţi cum e, tot cu o lingură mănânci oriunde vei fi”, a explicat meşterul.

E greu să găseşti lemn bun în ziua de azi

Nu e uşor nici cu obţinerea materiei prime, lemnul stejar. Dacă în urmă cu zeci de ani şi-o procura singur, din pădurea proprie, acum este mai greu, din cauză că lemnul bun se găseşte tot mai greu: „Mergeam eu în pădure, că avem noi pădurea noastră, şi îmi alegeam eu materialul din pădure, dar acum cumpărăm materia primă. E foarte greu însă cu lemnul în ziua de azi. Nu se găseşte stejar, e scump… Pădurile noastre s-au nimicit, nu ştiu ce au făcut ăştia cu ele: le-au dat, vândut, le-au dus peste tot şi noi am rămas fără. Păcat de ele că nu s-au întreţinut cum trebuie. Am avut bogăţii de păduri şi munţi şi încet, încet, le-au dus. Ce să facem acum…”, a conchis meşterul popular.