În ziua de 17 iulie, aşa cum s-a statornicit obiceiul, de la sfinţirea acesteia în 2004, a avut loc Hramul bisericii menţionate în cinstea Sfântului Ilie Tesviteanul, în duminica de dinaintea marii sărbători din această săptămână.
La eveniment au participat şaisprezece preoţi, în frunte cu Episcopul Maramureşului, Vasile, şi cei doi protopopi, Iusco Vasile, din Protopopiatul Sighet şi Codrea Vasile, din Protopopiatul Iza-Vişeu, oficiile de gazdă revenind preotului titular din această parohie, Mircea Tivadar.
Au fost prezenţi credincioşii din Danova, «un sat pierdut de istorie», astăzi cartier al Vişeului de Jos, atât greco-catolici, alături de cei veniţi din cele două protopopiate, inclusiv o «prosesie» formată din fete şi băieţi, îmbrăcaţi în costume naţionale din Bârsana-Strâmtura, însoţită de călugăriţe, din Borşa, Vişeu de Sus, Ieud, Sighet, Sălişte, Dragomireşti, Bogdan-Vodă, Poienile de sub Munte, Vişeu de Jos, cât şi ortodocşi, majoritari în zonă.
Biserica este din lemn, aşezată pe «poduri», la o altitudine de 300 de metri faţă de vatra satului, într-un peisaj de o frumuseţe rară, cu toate dealurile din dreapta râului Vişeu, în special, acoperite pe această faţă cu păduri, ce par să câştige, după 300 de ani de defrişări, terenul pierdut în lupta cu puterea oamenilor. Impresionanţi sunt stâlpii porţii, pridvorului, dar şi cei din interior, strunjiţi din lemn de stejar în modele populare specifice bisericilor maramureşene, pe care pare că se sprijină nu numai bolta acesteia, ci şi cerul. Impresionante sunt şi grinzile ce dau rezistenţă ansamblului construit din acelaşi material, restul construcţiei fiind din grinzi de molid. De cum intri în curtea bisericii, zăreşti pe frontispiciu inscripţia: «Sfântul Ilie s-a rugat să nu ploaie şi nu a plouat, apoi s-a rugat să plouă şi a plouat».
Liturghia a avut loc într-o «bună linişte a aerului», cu norii aşezaţi pe toată suprafaţa cerului, definită de orizontul circular imperfect al dealurilor din jur. «Stă să plouă!»,dar fără vreo picătură de apă, ca în orice zi de duminică sau de sărbătoare, cu excepţia că se citesc două Evanghelii, cea specifică zilei de duminică (când lui Isus, aflat la Capernaum, sutaşul roman îi cere să-i vindece servul), dar şi cea specifică Sfântului Ilie (când acesta se luptă ca evreii să revină la credinţa în Dumnezeu, când stinge focul jertfelnicul arderilor cu apă şi coboară focul din ceruri, prin puterea credinţei lui).
Răspunsurile la vorbele preoţilor au fost date de corul bisericii, bine pregătit, care a cântat şi cântecele îngereşti ale sfintei liturghii. Credincioşii au repetat cu voce tare ”Credeul”, «Tatăl nostru», «Mărturisirea» de dinaintea şi «Speranţa» de după împărtăşanie.
În predica sa, Episcopul Vasile a comentat cele două pericope citite, insistând pe dragostea de aproape şi pe focul adus de Isus în sufletele noastre, care nu este altceva decât focul dragostei şi iubirii de semeni, chiar de duşmani. Despre frumuseţea celor ce se văd împrejur, a dealurilor şi pădurilor, acesta a spus că «sunt oglinda măreţiei creaţiei lui Dumnezeu».
Totul s-a încheiat cu miruirea şi mulţi au vrut să fie miruiţi de către Episcop, şi cu «agapa frăţească», specifică unui astfel de eveniment, de unde nu au lipsit sarmalele, felia de cozonac şi pancovele.
Text şi foto: Lazăr NĂsui
