Atunci când vine vorba de micii agricultori, de ţăranul român, faţă de care ne exprimăm întotdeauna solidaritatea şi sprijinul, dar în realitate facem prea puţin sau nimic, este important să ne reamintim că pentru aceştia (ne)respectarea legii de către autorităţi poate face diferenţa dintre ruină şi supravieţuire. În judeţul Maramureş, ca de altfel în toată ţara, animalele sălbatice din fondurile de vânătoare (şi în special mistreţii) produc numeroase pagube culturilor agricole. Nu vorbim aici de pagube accidentale, ci de incursiuni repetate în culturile agricole a turmelor de mistreţi, din cauza suprapopulării fondului de vânătoare cu efective de animale mult peste cele din evidenţă. Răspunderea acestor stări de fapt o poartă atât administratorii fondurilor de vânătoare (care pentru valorificarea fondului cinegetic în afara cadrului legal ascund cifrele reale), cât şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare (ITRSV), prin neîndeplinirea obligaţiilor legale ca şi instituţie a statului responsabilă de activitatea din fondurile cinegetice. Mă refer aici la faptul că:
1. Reprezentanţii ITRSV stabilesc efectivele de mistreţi din fondurile cinegetice în mod formal, pe criteriul istoric, fără o confruntare reală pe teren; ca atare, nu există o concordanţă între realitatea din teren şi cea statistică, de pe hârtie. În absenţa unui calcul corect a efectivului de mistreţi, nu poate fi stabilită o cotă de recoltare corespunzătoare (mai ridicată), care să ţină efectivele sub control şi să nu se mai ajungă la situaţiile în care acestea (din lipsă de hrană) să dea iama în culturile producătorilor agricoli.
2. Constatarea pagubelor, evaluarea acestora şi stabilirea răspunderii civile se realizează, conform legislaţiei în vigoare, de către o comisie special constituită în acest sens, din care obligatoriu fac parte şi reprezentanţii ITRSV, fară de care comisia nu poate delibera. Cu toate acestea, reprezentanţii ITRSV nu se prezintă la convocările primarilor (ultimul exemplu fiind cazul Primăriei Mireşu Mare, jud. Maramureş) pentru a constata şi pentru a stabili pagubele, astfel încât agricultorii păgubiţi nu pot fi despăgubiţi, conform Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
Văd această manieră de lucru a reprezentanţilor statului ca pe o complicitate a acestora cu administratorii fondurilor de vânătoare, în detrimentul şi paguba producătorilor agricoli. Repet, în Maramureş cele arătate nu reprezintă situaţii izolate, ci stări de fapt obişnuite care duc la crize majore în comunităţile rurale, între autorităţile locale sau judeţene şi producătorii agricoli.
Veţi spune că soluţia concretă, până la rezolvarea despăgubirilor, ar fi tot aplicarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic care prevede şi posibilitatea ca exemplarele din speciile de mamifere admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, să poată fi vânate şi în afara perioadei legale de vânătoare, în condiţiile aprobării administratorului. Totuşi, din cauza complicităţii ITRSV – administratorii fondului de vânătoare, nici această soluţie, cerută de autorităţi, inclusiv de Prefectul Judeţului Maramures, nu s-a pus în practică.
Dincolo de activitatea defectuoasă şi generatoare de prejudicii a ITRSV, intervenţia majoră ce se impune şi care ţine de autoritatea guvernamentală, trebuie de urgenţă să se refere la crearea prin hotărâre de guvern şi alimentarea fondului din care autoritatea publică centrală care răspunde de protecţia mediului şi silvicultură, să suporte despăgubirile pentru pagubele produse culturilor agricole conform art. 13 alin. (2b), (3) şi (4) din Legea nr. 407 din 9 noiembrie 2006 cu modificările şi completările ulterioare, respectiv cele pentru care nu răspunde gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză. Deşi Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic prevede acest fond, el nici până astăzi nu a fost înfiinţat şi nu funcţionează, tot în detrimentul şi paguba producătorilor agricoli afectaţi.
Am depus săptămâna aceasta în Camera Deputaţilor, o adresă oficială în atenţia Prim-ministrului şi a Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor pe această temă care afectează în mod real agricultorii maramureşeni. Am solicitat explicaţii cu privire la activitatea ITRSV, la despăgubile la care au dreptul producătorii păgubiţi de mistreţi şi am solicitat rezolvarea de urgenţă a tuturor cazurilor pe această problematică. Sper că astfel am tras, în numele PSD Maramureş, un semnal de alarmă cu privire la dezinteresul cu care reprezentanţii Guvernului tratează micii producători agricoli şi munca lor cea mai de preţ!
