Nu am cunoştinţe adecvate în domeniul bancar ca să pot explica pe îndelete ce se poate întîmpla în lume în urma căderii Deutsche Bank. Dar cum bancherii şi oamenii politici practică, în această privinţă, tăcerea broaştei ţestoase, lasă pe mîna jurnaliştilor să tragă semnale de alarmă. Semnale venite, pe surse, cum se zice. Am început şi eu documentarea. Ştirea, în amploarea ei, am prins-o de la Cristian Unteanu, corespondentul „Adevărul” la Bruxelles. Este un confrate în care cred, deoarece este acolo unde se zămislesc proiecte care ne privesc şi pe noi. Într-o emisiune televizată, apoi în scris ne-a spus avertismentele asupra „consecinţelor fatale pe care le poate avea căderea unei bănci de mărimea şi importanţa celei germane considerată bancă sistemică, ceea ce înseamnă că un eventual faliment s-ar repercuta instantaneu nu numai asupra întregului sector bancar german şi european, dar ar putea determina un tsunami de dimensiuni uriaşe care să scuture întreg sistemul bancar, financiar, economic şi social global”. Lucrurile au devenit extrem de serioase. Cred că au depăşit o discuţie de balcon. Isabelle de Luminne, de la secţia economică de la ziarul Le Soir îşi avertiza clienţii belgieni de la Deutsche Bank că „în cazul în care se tem pentru viitorul băncii şi al economiilor lor, să nu lase mai mult de 100.000 euro de persoană şi per cont la această instituţie şi persoanele care deţin creanţe sau acţiuni ale băncii trebuie să fie şi ele atente, căci într-o asemenea situaţie ele nu sînt acoperite de nici un fel de garanţie.” Mai spune comentatoarea că destinul băncii „este suspendat doar de un fir”.
Însuşi şeful executiv al celebrei bănci, John Cryan avertiza în săptămînile trecute că vor exista „consecinţe fatale pentru deponenţi şi pentru schemele de pensii”. Ce se poate face? Cancelarul Merkel a spus că statul nu va acorda niciun fel de sprijin băncii germane care a fost condamnată de justiţia americană să plătească o amendă de 14 miliarde de euro pentru responsabilitatea pe care o are faţă de afaceri dubioase. Spun analiştii că s-ar putea declanşa o criză de încredere a investiţiilor pentru a nu cădea în capcana unor eventuale crize majore germane şi europene. De aici o criză de lichidităţi. Clienţi de mare calibru şi-ar fi retras din plasamente sume de mai multe miliarde de dolari din cauza mai multor temeri. Apoi ar interveni o chestiune politică. Dacă statul nu va interveni – cum spunea cancelarul – s-ar renunţa la toate angajamentele europene. De altfel, am citit că Uniunea bancară europeană interzice, în modul cel mai ferm, susţinerea unei bănci cu probleme prin ajutoare de la stat. Riscul de contagiune este foarte mare. Căderea se poate propaga în toată lumea. Aşa va trebui să luăm în seamă serioase seisme sociale. Deci se va răsfrînge pînă la omul de rînd. Cristian Unteanu ne propune o mică doză de speranţă. Dacă nemţii vor dori să se sacrifice pentru menţinerea „culturii stabilităţii” cu care Germania se mîndreşte am putea fi mai liniştiţi. Dacă banca germană va fi lăsată pe povîrniş se poate repeta povestea băncii americane Lehmann Brothers care a fost lăsată să cadă şi a provocat criza din 2008. Atunci cînd în România s-au tăiat pensii şi salarii care pînă în ziua de astăzi au rămas discordii politice. Atenţie! Spun analiştii că efectul ar putea fi de cel puţin 4 ori mai mare. Un comentator se întreba: ce va face România dacă vor reveni cei patru milioane de români în ţară? Fenomen care nu cred că se poate întîmpla. Vedeţi cum lumea este cu două tăişuri. Rog oamenii politici care se antrenează pentru a cuceri puterea la viitoarele alegeri parlamentare să ne lămurească. Dacă se apropie furtuna să caute perdele de protecţie. Eu v-am spus că am auzit de la cei care stau la centru, sper să nu fie o diversiune. Oricum nu lăsaţi Ţara fără lumină!
