Armata reprezintă totalitatea forţelor militare ale unui stat (oaste, oştire). În epoca medievală Ţările Române aveau oastea permanentă a domnului (oastea cea mică, uneori fiind plătită) şi oastea cea mare (formată din cetele boiereşti).
Bazele moderne ale armatei române s-au pus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La data de 12/24 noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, al domnului Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat Statul Major General al Armatei Române.
Armata României a participat, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea la patru mari războaie: 1877-1878 – cunoscut sub numele de „Războiul pentru Independenţă”, 1913 – al Doilea Război Balcanic, 1916-1919 – Războiul Reîntregirii şi 1941-1945 – al Doilea Război Mondial (cu două secvenţe, unul „sfânt”: 22 iunie 1941 – 23 august 1944 şi altul „drept”: 23 august 1944 – 12mai1945.
Efectivele angajate în aceste conflicte au fost numeroase, iar pierderile umane însemnate. Datele la care istoriografia militară românească a ajuns, după cercetări minuţioase în arhivele româneşti şi străine, arată că numai în al Doilea Război Mondial, jertfele Armatei Române au fost în campania din est: 71.585 de morţi, iar în campania din vest: 21.053 de morţi. La aceştia se adaugă 333.966 de răniţi (243.622 în Est şi 90.344 în Vest) şi 367.976 de dispăruţi, cei mai mulţi prizonieri, din care 309.533 în Est şi 58.443 în Vest. Cifrele totale se ridică la 794.562 militari (624.740 în Est şi 169.822 în Vest).
În perioada 1948-1959 ziua Armatei României s-a sărbătorit la data de 2 octombrie, în semn de respect pentru ostaşii români, foşti prizonieri de război în lagărele sovietice, care la data de 2 octombrie 1943 au semnat, pe teritoriul sovietic, actul de înfiinţare a Diviziei de Voluntari „Tudor Vladimirescu”.
În semn de recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea hotarelor ţării şi a libertăţii poporului român, din Decretul anul 1959 s-a stabilit ca data de 25 Octombrie să devină Ziua Armatei României, ca simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc.
Această dată s-a şi impus mentalului colectiv naţional, întipărindu-se în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost în slujba ei.
Dacă poate fi mai potrivită o altă dată istorică importantă ca zi a Armatei Române, este o problemă în legătură cu care istoricii ar putea să documenteze decidenţii politici, ţinând seamă, atât de contribuţia militară la făurirea şi apărarea statului naţional unitar, cât şi de tradiţiile poporului român privind cinstirea memoriei eroilor neamului.
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, 75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa şi 72 de ani de la eliberarea de către Armata Română, în cooperare cu armata sovietică, a părţii de nord-vest a Transilvaniei – ocupată în mod samavolnic de către Ungaria horthystă (sprijinită de dictatorii Hitler, Musolini şi Stalin) prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 – desăvârşindu-se astfel acţiunile militare de alungare din ţară a cotropitorilor fascisto-horthyşti.
În ziua de 25 octombrie 1944 au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării.
Participarea României la războiul antifascist s-a desfăşurat până la 12 mai 1945, perioadă în care ostaşii români au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi a unor zone din Austria. Pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, România a mobilizat aproximativ 567.000 de soldaţi.
Când războiul a luat sfârşit cu victoria Naţiunilor Unite – Armata Română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanţ bogat de luptă, şi s-a întors în ţară cu steagurile de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare.
Deşi victorioşi pe câmpul de luptă, ostaşii Armatei Române aveau să suporte consecinţele unui proces de transformare bazat pe realităţile postbelice. Supravieţuitorii au fost mult timp ostracizaţi şi marginalizaţi, în mod deosebit cei situaţi în afara graniţelor României, pentru vina de a fi luptat pentru apărarea teritoriului naţional.
Drumul de la o „oaste de ţară”, făurită în timp de secole şi afirmată ca temelie statală în războaie de necesitate naţională (1877-1878; 1916-1919; 1941-1945), până la un corp expediţionar, cu misiuni în teatre de operaţiuni la mii de kilometri de România, a fost, din punct de vedere istoric, atât de scurt şi de rapid parcurs, încât, noi ca popor, uneori nu am avut răgaz de dezmeticire şi reflecţie asupra rosturilor unei viitoare Armate Române.
Armata Română continuă, în prezent, un proces de transformări structurale şi organizatorice, pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească misiunile de apărare a ţării şi să vegheze alături de partenerii NATO la menţinerea păcii în lume şi în Estul Europei.
Generaţiile prezentului, militarii profesionişti de toate gradele care îşi slujesc în prezent Ţara sub Drapel, au, în esenţă, aceleaşi misiuni ca şi înaintaşii lor: apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale, unităţii şi democraţiei constituţionale ale României. Participarea Armatei României la operaţiuni umanitare, de menţinere a păcii, precum şi la operaţiuni de combatere a terorismului, la nivel subregional şi regional, este, de asemenea, un obiectiv major al politicii de securitate şi apărare.
Astăzi, de Ziua Armatei, suntem datori să cinstim cu evlavie memoria celor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru eternitatea României, eroii care astăzi odihnesc somnul de veci în glia străbună, în pământuri străine, sub lespezi de piatră sau fără mormânt şi cruce la căpătâi.
Se cuvine să învăţăm cu toţii să le preţuim, să le respectăm jertfa şi vă îndemn să aşezăm cu toţii un buchet de flori la căpătâiul lor sau la edificiile care încă ne mai amintesc că ei şi-au dat viaţa pentru ca noi să avem bucuria de a fi liberi şi stăpâni în ţara noastră.
La ceas aniversar, doresc să adresez felicitări militarilor activi, cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi veteranilor de război.
La mulţi ani Armatei României!
Col. (r.) Ioan BOTA, Preşedintele Filialei Maramureş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”
