Merg cu trenul adesea spre Bucureşti şi doar că nu-mi pun mâinile la ochi, ca să nu descopăr iar şi iar imaginea dezolantă a combinatelor de altădată, a zonelor industriale dezafectate. Acolo unde cândva se producea ceva, acum moluri bine înfipte la sol te îmbie să cumperi, fără a sesiza că pentru a ajunge la marfă eşti dator să obţii banii de care peste tot e nevoie. Evoc această situaţie convins de următorul lucru: Am ştiut ce vrem, dar n-am cântărit cum trebuie, n-am gândit suficient şi la ce putem păstra din ce avem, salvând de la distrugeri iresponsabile a ceea ce încă putea fi de folos.
Este departe de mine gândul de a mă transforma într-un om rămas cu gândul şi privirile în trecut, dar aş întârzia asupra unei teme care mă frământă. Sunt prea legat de mină şi de existenţa mineritului ca să nu mă întreb mereu: Încotro? Am la îndemână situaţia cantităţilor de substanţe minerale utile puse în evidenţă prin lucrări de prospecţiuni şi explorări în România anului 2016. Există oficial în evidenţă un număr de 166 de substanţe minerale solide. Cantitatea de resurse de substanţe minerale utile evidenţiate prin activităţi de prospecţiune şi explorare însumează 32.849 mil. tone săruri haloide, 224 mil. tone minerale nemetalifere, 10.347 mil. tone şi 1.320 mil. mc roci utile, 730 mil. tone roci bituminoase, 9.707 mil. tone cărbune, 58 mil. tone minereuri feroase, 510 mil. tone minereuri neferoase, 97 mil. tone minereu de aluminiu şi roci aluminifere. Pe de altă parte, sunt înregistrate 12 mii mc/zi ape minerale naturale, 48 mii mc/zi ape minerale terapeutice, 19 mii/zi dioxid de carbon mofetic şi 21 mii mc/zi apă geotermală. Există peste 1.200 de perimetre miniere concesionate, titularii de licenţe şi permise sunt preponderent cu capital privat. Şi de partea cealaltă: peste 500 de mine închise prin hotărâri de guvern, fără studiu de fezabilitate-restructurare!
Am participat în acest an la lucrările unei noi ediţii a Forumului Minier Român ţinut la Bucureşti. M-a încântat să constat cât de mulţi sunt cei care nu pot dormi din pricina stării în care se află mineritul românesc. Cred în revigorarea mineritului românesc aşa cum cred în viitorul copiilor mei. E nevoie de o viziune actualizată, corelată cu posibilităţile şi cerinţele vremii. Să nu uităm: a avea resurse înseamnă că ai noroc. Norocului nu i se dă cu piciorul!
Nicolae BUD