Tabăra de Artă şi Solidaritate – un proiect al generozităţii
80 de artişti din România, cărora li s-au adăugat colegi de breaslă din Ungaria, Germania, Ucraina, Anglia, şi sute de copii din instituţii de ocrotire, dar şi copii din comunitate, au dat viaţă, timp de 12 ani, unui proiect generos, care a împletit arta plastică cu solidaritatea, frumosul din culoare cu iubirea din suflete. Timp de 12 ediţii, în fiecare vară, micii şi marii artişti au răscolit, mai întâi Hoteniul, şi mai apoi Deseştiul, descoperind nu doar poarta, ograda sau casa, ci şi sufletul oamenilor acestor aşezări, care i-au primit şi le-au întors gestul prin implicare şi generozitate.
La început de săptămână, la Galeria de Artă a UAP Baia Mare, munca şi creativitatea celor 12 ediţii ale Taberei de Artă şi Solidaritate au prins contur printr-o expoziţie retrospectivă. Au fost prezenţi iniţiatorii acestei minunate idei – preotul Parohiei Deseşti, Ioan Ardelean, şi Otto Sestak, director naţional pentru Hope and Homes for Children -, reprezentanţi ai Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, ai Direcţiei pentru protecţia copilului, ai comunităţii din Deseşti, artişti plastici şi o parte dintre copiii care au beneficiat de acest proiect. În limita spaţiului, iubitorii de frumos, veniţi în număr mare la Galeria de Artă, au putut admira o parte dintre lucrările care au prins contur în tabăra de artă şi solidaritate, ai cărei beneficiari au fost copiii instituţionalizaţi, dar şi copii din comunitate.
Preotul Ioan Ardelean, Laura Ghinea, Kovacs Bertalan, Otto Sestak, preotul Virgil Jicăreanu, Gheorghe Pârja, Dorina Curteanu, Mihai Covaci, viceprimarul Vasile Verdeş, din Deseşti au vorbit despre frumuseţea gestului şi împlinirea proiectului, care a revărsat atâta lumină şi iubire în sufletul copiilor, despre nevoia de creativitate, dar mai ales despre nevoia de iubire şi implicare, fiindcă un proiect de o asemenea amploare are nevoie de implicarea instituţiilor şi a comunităţilor.
S-a accentuat faptul că Tabăra de Artă şi Solidaritate s-a transformat, cu fiecare ediţie, într-o adevărată şcoală, care să cultive iubirea, exprimată prin artă, copiii primind un inegalabil bagaj de frumuseţe, bucurie şi iubire, tabăra schimbând destinele unor copii. Sabin Moroşanu este unul dintre exemple. Îmbrăcaţi în portul tradiţional, artiştii plastici din toate zonele ţării ca şi de peste hotare, creştini şi chiar musulmani, nu au făcut notă discordantă, căci duhul rugăciunii adevărate i-a rânduit pe toţi în legătura păcii şi armoniei, cum se exprimă preotul Ardelean.
Aşa cum spunea şi la finalizarea ediţiei a XII-a şi cum a reafirmat la expoziţia retrospectivă, Tabăra a atins punctul culminant. De acum va prinde contur un alt proiect.
Un nou început
Despre ce a fost şi ce va fi în continuare, l-am invitat la dialog pe preotul Ioan Ardelean.
– Multă lume se întreabă de unde atâta energie la părintele Ardelean şi la familia sa pentru a duce povara frumoasă a acestui proiect, a altor proiecte?
– Putem înşirui multe motive. Azi, mai mult ca oricând, Biserica, în care suntem noi toţi, trebuie să iasă dintre ziduri şi să-şi împlinească rostul de lumină. Împreună cu cei câţiva studenţi băimăreni şi profesorul lor coordonator Simion Pop, care a şi avut ideea de a organiza o tabără de pictură, nu intuiam în urmă cu doisprezece ani dezvoltarea acestui fenomen social-cultural. Fără absolut nici o selecţie, pe baza vreunui portofoliu de lucrări, doar cu disponibilitatea de a-şi deschide sufletul pentru copii, artişti din întreaga ţară, dar şi de peste hotare, în a doua parte a lunii august, au venit la Hoteni şi apoi la Deseşti pentru a da mesajul lor de sprijin. Copiii instituţionalizaţi şi din sat (până înspre 100 la ultimele ediţii), i-au aşteptat cu bucurie. Ne bucurăm că faptele noastre n-au trecut neobservate. După doisprezece ani de existenţă, acest proiect vorbeşte, smerit, despre sine. Observând grupurile sociale vulnerabile din comunităţile noastre, cele care îşi strigă mai tare nevoia tăcută de compasiune şi sprijin fiind ale copiilor şi bătrânilor, şi pentru că nu a lăsat Dumnezeu în seama noastră să purtăm tot greul lumii, e bine să determinăm prin voinţă, acea slujire ce pogoară puterea de sus, ce ne întăreşte spre lucrul bun şi ne împlineşte fiinţa prin faptul că şi lucrarea slujeşte lucrătorul. Dacă slujirea bătrânilor este în preocupările noastre pentru viitor, grija faţă de copii şi în special cei instituţionalizaţi a fost o constantă a lucrării noastre pastoral misionare.
– De 12 ani, artiştii, mari şi mici, au lucrat împreună, în fiecare vară, punând laolaltă talentul artistic, dar şi pedagogic, înţelepciunea vârstei şi dragostea de oameni şi scoţând la lumină frumuseţi nebănuite. Artistice, prin tablouri, şi umane, prin sentimentele de generozitate.
– Toate ediţiile au fost scena unor dorinţe sincere, de a primi cât mai repede pânzele şi culorile ca şi celelalte materiale adiacente pentru pictură şi apoi a se avânta pe plaiurile Hoteniului şi apoi ale Deseştiului, într-o lume în care maestrul şi ucenicul se caută şi se descoperă unul pe altul şi doar împreună văd apoi urmele paşilor lui Dumnezeu. Frumosul lumii nu poate fi altceva decât amprentă divină şi tot ce-i viu, la fel nu poate fi decât frumos, după cum ne spune Platon, iar acest fapt s-a regăsit deplin mai apoi în lucrările semnate de plasticienii participanţi, dar şi pe numeroasele lucrări ale copiilor.
– Momentele de bucurie au fost multe şi i-au făcut pe mulţi să-şi lege sufletul de aceste locuri şi mai ales de copiii pe care i-au întâlnit.
– Nu exagerez dacă spun că zilele petrecute în Tabăra de Artă şi Solidaritate s-au transformat în sărbători ale culturii şi solidarităţii. Pentru care toţi cei implicaţi merită recunoştinţa şi mulţumirile noastre: Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, PS Iustin Sigheteanul, pr. Virgil Jicăreanu, Ştefan Dărăbuş şi echipa HHC, artiştii plastici, oamenii din Hoteni şi Deseşti, autorităţile locale. La finalizarea ediţiei a XII-a am simţit că lucrurile pot merge mai departe, că nu vom fi singuri în demersurile noastre. Cuvântul de învăţătură al PS Iustin, prezent la închiderea taberei, a sublinitat, printre altele, necesitatea unui moment opus celui de la Turnul Babel, cu un limbaj universal pe care să-l înţeleagă toate popoarele, iar slujirea valorilor fundamentale, adevărul, binele şi frumosul sunt nădejdea cea mai mare.
– Adică un nou început! Sau, altfel spus, nimic nu se pierde, totul se transformă!
Ne-a ajutat Dumnezeu până acum. Tabăra de Artă şi Solidaritate, anuală, a tot crescut până la a-şi atinge limitele. A sosit timpul esenţializării. Acest fenomen social-cultural nu se va opri aici, ci se va transforma într-un centru de creaţie, dar şi de suport pentru grupuri vulnerabile, prin intermediul terapiei prin artă. Ne vom vedea la expoziţii sau în cadrul Festivalului de Artă şi Solidaritate, care va expune munca unui an întreg, va prilejui dezbateri, spectacole şi toţi cei implicaţi vor primi recunoştinţa noastră. Acest Centru de Creaţie şi Terapii prin Artă va fi deschis nu doar artiştilor şi copiilor instituţionalizaţi, ci tuturor celor ce pot să creeze frumuseţea viitoare a lumii, sau doar să-şi vindece sufletul. Transmitem mesajul nostru tuturor artiştilor de deschidere a acestui Centru artistic şi de terapie, la Deseşti, o şcoală voluntară de creaţie, găzduită de Aşezământul Social Cultural Sfinţii Brâncoveni, Deseşti. După 12 ani, ne propunem să stârnim frumosul şi esenţa satului maramureşean şi a oamenilor lui. Vom organiza, de acum înainte, grupe restrânse, tematice, cu obiective, foarte bine formulate şi urmărite, în tot timpul anului. Totodată, vedem pe viitor un festival al fiilor satului de pretutindeni, care să ne adune în jurul Bisericii, a unor lucrări de artă, vorbe de duh, hori ale vieţii, şi de ce nu a unor planuri de mai bine pentru sat. Şi dacă se aude zvon de Mare Sărbătoare – Naşterea Mântuitorului – urez tuturor oamenilor “toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit”, sărbători cu sănătate, bucurie şi lumină în suflet.