Replica de mai sus a fost spusă de Suman Jutka, una dintre beneficiarele Asociaţiei Esperando, de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, în sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare. În cuvântul de deschidere, asistentul social Elena Puşcaş a subliniat nu dizabilităţile, ci abilităţile şi competenţele celor care frecventează centrul de recuperare Esperando. Într-o atmosferă plină de compasiune şi comprehensiune faţă de cei mai vitregiţi de soartă, indiferent de tipul de handicap de care sunt atinşi, de la afecţiuni cerebrale, psihomotorii, sindrom Down sau lipsă de vedere, tineri şi adulţi cu nevoi speciale, acompaniaţi atât de susţinătorii lor principali, părinţii, cât şi de prieteni ai asociaţiei, au prezentat cu emoţie o parte din proiectele lor.
Am asistat la o lecţie de viaţă, în care normalitate înseamnă să poţi face singur câţiva paşi sau să poţi articula, după lungi eforturi logopedice şi recuperatorii, câteva cuvinte. Preşedinta asociaţiei, Andrada Crăciun (mama lui Vlad), managerul Daniel Filipaş, asistenţii sociali Elena Puşcaş, Claudia Breban şi Ardelean Monica şi psihologul Florica Iambor – au reuşit să susţină necesitatea Esperando-ului. (La manifestare au luat parte şi două dintre clasele Colegiului Naţional „Vasile Lucaciu”, a XII-a E, matematică-informatică, şi a X-a C, informatică intensiv, adolescenţi care au surprins prin atenţia şi empatia de care au dat dovadă pe parcursul evenimentului.)
Seria proiectelor Esperando a fost demarată de Cristina Lucian, asistentă medicală, aflată în scaun cu rotile, care şi-a prezentat recentul volum de versuri pentru copii, Pagini de vacanţă. Scris la îndemnul psihologului centrului, volumul înfăţişează un univers domestic, cu fabule cadenţate, dedicate propriilor copii şi celor de pretutindeni: La duş, Pisicuţa, Iepuraşul mofturos etc. O veterană a asociaţiei este Mariana Omota, semnatară a 7 volume lirice sau de literatură pentru copii. O autoare vivace, cu spirit polemic şi condei eseistic ferm, este Suman Jutka, posesoarea blogului Perfecţiune sau imperfecţiune 1960, autoare de articole şi impresii ce relevă problemele din societate, dorinţa de integrare, repudierea celor cu nevoi speciale, în texte precum: Cu suflet, dacă vrei, poţi şi în scaun cu rotile. Vlad Crăciun a ilustrat proverbul „O fotografie face cât o mie de cuvinte” printr-un colaj şi o expoziţie foto inspirată de Muzeul Satului din Sighet, ca participant al taberei de creaţie din iunie 2016. Înclinaţii grafice am descoperit şi la Drozman Florin. Hoza Livia a sensibilizat ambianţa printr-un cântec religios, urmat de o suită de colinde, acompaniate la chitară de Petrule Bogdan. Daniela Bonte (face zilnic, de 15 ani, gimnastică de recuperare) este pasionată de creşterea câinilor. Cânţa Călin a înfăţişat, pe un panou, Nume celebre din sport, în vreme ce Renata Boroş, actualmente studentă la balneo-chinetoterapie, a prezentat practic un masaj facial, având-o ca pacientă-clientă pe Raluca Şerban. (Pentru masaje de întreţinere sau recuperare, o puteţi contacta pe Renata la tel. 0730314802.)
Impresionantă a fost şi demonstraţia reprezentanţilor Asociaţiei Nevăzătorilor. Preşedinta Elena Lăcătuş s-a declarat o novice într-ale ne-vederii: şi-a pierdut văzul la 37 de ani. Relevând dificultăţile pe care le înfruntă un nevăzător, şi-a însoţit afirmaţiile cu prezentarea aparatelor utilizate de membrii asociaţiei. Astfel, Mariana Stan a redactat, pe maşina sa de scris, o felicitare în Braille: „La mulţi ani tuturor participanţilor, de la suflet la suflet!”
Psihologul Asociaţiei Esperando, Florica Iambor, a punctat: „Ceea ce pentru noi reprezintă firescul, pentru alţii constituie un efort”. Darurile şi colindele au încheiat întâlnirea organizată de Asociaţia Esperando şi de suporterii ei.
prof. dr. Daniela SITAR-TĂUT